Lună: august 2014

Frica de review-uri negative

Oamenii din industria hoteliera au inceput sa realizeze cat de important e ca de fiecare data sa aiba servicii perfecte. Un client nemultumit iti poate dauna foarte mult avand in vedere ca majoritatea rezervarilor se fac online si, deci, oamenii pot verifica dinainte parerile fostilor clienti.

La Venetia am optat pentru un apartament in oras tinand cont ca niciodata pana acum nu ne-am permis sa ne cazam aproape de Piata San Marco. Pretul pe noapte a fost acceptabil asa ca am renuntat la unele facilitati cum ar fi internetul, televizorul in camera sau baia proprie. Cazarea a fost ok tinand cont de pret… probabil chiar review-urile negative de pe site-uri gen Booking.com i-au obligat pe proprietari sa scada pretul asa drastic. Atat de drastic incat proprietara aproape ca ne ruga in genunchi sa nu scriem si noi un review negativ atunci cand a intampinat o problema la plata cu cardul.

tripadvisor

In Porec am optat, de asemenea, pentru un apartament. Locatie buna, zona linistita, aproape de magazine si plaja… cu toate astea, probabil nu va primi o nota foarte buna din partea mea. Daca la Venetia stiam ca nu o sa avem net, aici am cautat special un loc de unde sa pot scrie pe blog. Din pacate, netul a fost groaznic. Reteaua pica tot la 2 minute.. atunci cand reuseam sa ma conectez. Un lucru foarte enervant atunci cand depinzi de o facilitate promisa in momentul rezervarii.

Problema mea este ca nu stiu exact cum se noteaza serviciile in reiew-urile de pe net asa ca las mai jos „grila” mea de notare… poate imi spuneti voi daca este ok sau nu. Deci:

  • >8: servicii foarte bune;
  • 8: servicii bune;
  • 6-7: servicii acceptabile spre dezamagitoare;
  • 4-5: servicii proaste si foarte proaste;
  • sper sa nu fie cazul vreodata sa dau note sub 4.

Care-i nebunul care a promis august luna lui cuptor?

Niciodata dar niciodata nu mi-am programat concediul in luna august. Mai ca saracii… ba in octombrie, ba in septembrie iar anul trecut l-am avut in iulie. Intotdeauna a fost vreme buna, peisaje frumoase, calatorii linistitoare.

In 2014, insa, meteorologii ne-au promis un an canicular, un august al lui cuptor de care trebuie sa fugim nemijlocit. Ascultandu-i cu temere, ne-am spus in urma cu vreo 4 luni ca e de preferat sa ne prajim pe plaja altora decat sa ne coacem la noi in casa… asa ca am rezervat biletele de avion cu destinatia Italia si Croatia. Ca deh, daca tot mergem in august in concediu asa cum fac oamenii cu bani, macar sa ne lafaim si noi timp de doua saptamani prin tari straine.

Si-am plecat. Doar ca… doar doua zile au fost cu ceva soare bun de plaja, in rest, a aratat cam asa:


Oare ce fac oamenii in concediile cu ploaie?

Baschet la inaltime

Ma bucur ca si anul asta am reusit sa dau o mica mana de ajutor pentru organizarea evenimentului Zilele Baschetului de la Sibiu si, mai ales, ca am reusit sa vin cu cateva idei ce (zic eu) au adus un plus evenimentului.

Pe langa traditionalul turneu de streetball destinat amatorilor, sesiunile de autografe, workshopurile de baschet cu si pentru iubitorii acestui sport, prezentarea echipei CSU Atlassib Sibiu… am avut anul asta baschet la inaltime (probabil primul meci de baschet organizat in Romania pe acoperisul unei cladiri) si deja traditionalul concurs „aruncarea de milioane” unde trebuie sa nimeresti cosul de la distanta mare… de data asta cosul fiind amplasat pe un TIR aflat in miscare 🙂

Bravo Asociatiei Al 6-lea jucator si in special lui Claudiu Hila care reuseste an de an sa duca in spate acest eveniment.

P8216121 10426183_698319343555119_9128013094352783605_n 10431499_698320036888383_1211144381082269167_n

Bienala de Arhitectura de la Venetia 2014

Daca in ultimii 8 ani m-am intors de la Bienala de Arhitectura de la Venetia cu chef nebun de lucru si inspiratie pentru inca un an, de data asta deja m-a luat o usoara depresia. E greu sa fii inconjurat de atatia oameni mai inteligenti decat tine si cu idei atat de simple dar la care tu nu te-ai gandit pana in momentul in care altcineva le-a pus in practica.

Glumesc, desigur. Nici oamenii de aici nu-s mai inteligenti decat mine… sunt poate doar mai hotarati 🙂

Măcar am găsit soluţia pentru ca România să nu fie uitată de turişti

Dacă din alte ţări, Christine a plecat cu gândul la serviciile bune, plaje fine sau petreceri de neuitat, nici România nu va fi uitată prea curând.

Post by Almost Fearless.

Pe drumul spre Sibiu (prin programul MySibiu.eu) a avut una dintre cele mai… interesante să spun aşa… amintiri. A plecat de mai bine de 26 de ore din Timişoara cu destinaţia Sibiu dar, de neimaginat, încă se mai zbate să ajungă în Piaţa Mică la o cafea. Dintr-o neînţelegere cu naşul, a fost direcţionată spre un alt tren aşa că s-a trezit mergând spre o cu totul altă destinaţie. Simţindu-se cu musca pe căciulă, naşul i-a recomandat să rămână totuşi în tren pentru că are posibilitatea să găsească o legătură într-un sat din mijlocul pustietăţii. Doar că, aşa cum deja cu toţii ştim, CFR are întârzieri mult prea mari deci a pierdut legătura promisă. După încă câteva încercări de a găsi o soluţie pentru a ajunge la Sibiu, a trebuit să se întoarcă în ceas de seară la Timişoara. Să spună mersi pentru că măcar nu a păţit ca ăştia…

Sorry about this, we usually don’t run into so many problems when traveling. We are taking the bus tomorrow.

Dar nu-i bai, măcar o fi făcut nişte poze frumoase gărilor părăsite 🙂

De ce te plângi, cui păros?

Nu râdeţi, aşa îşi spune un comentator pe blogul ăsta: „cui păros”. Nu ştiu cine este, comentează întotdeauna anonim şi de multe ori nu la subiect şi cu toate astea i-am aprobat toate comentariile. Asta până zilele trecute când m-a acuzat cu deplină uşurinţă de faptul că aş scrie articole la comandă.

Văzând că nu am cui explica faptul că trebuie să comenteze la subiect, am aplicat metoda „hai pa, hatere!” pe care o susţin în continuare ca fiind cea mai bună. Şi ce să vezi apoi, mi-a umplut căsuţa de spam cu comentarii lăudăroase la adresa lui, comentarii scrise, evident, tot de el, dar sub alt pseudonim (unu, doi).

Pentru că nici măcar o adresă de email pusă în câmpul de contact al comentatorilor „cui păros” nu este valabilă, răspund aici: este jignitor faţă de tine să ceri respect dacă tu nici măcar nu ai curajul de a-ţi dezvălui identitatea. Îmi ceri să cădem la pace dar, vezi tu, eu nu ştiu cine eşti. Hai pa, hatere!

Şi ca să vadă stimabilul domn că nu mi-e frică de ce spune, pun aici pentru eternitate ultimul său comentariu pe acest blog în care veţi afla foooarte multe lucruri ascunse despre mine. Înarmaţi-vă cu răbdare 😀

comentarii 3

Update: plâââng 🙁

Eu zic să vindem tot străinilor!

Multe dintre clădirile ce le vedem că stau să cadă prin centrul oraşului sunt locuite de chiriaşi săraci, mulţi dintre ei ce trăiesc de pe o zi pe alta fără ca măcar să aibă toaletă în casă. Asta se întâmplă în anul 2014 în centrul Sibiului.

„În cazul ăsta, de ce stau aici?” poate vă întrebaţi. E clar că nu sunt capabili să întreţină o casă atât de veche ce necesită reparaţii costisitoare. Iar faptul că locuiesc în chirie nu ajută deloc deoarece ştim cu toţii cum sunt chiriaşii… foarte puţini dintre ei pun mâna să repare ceva prin locuinţă pentru că, evident, dacă nu e casa lor de ce să repare. Să vină proprietarul să facă treabă!

ILL_01

Proprietarul însă este Primăria. Primărie ce nu poate să-i dea afară din locuinţe fără a le oferi alt acoperiş deasupra capului. Proprietar care, pe bună dreptate, nu poate întreţine zeci de clădiri istorice doar pentru că cei ce locuiesc în ele sunt indiferenţi. Proprietar care, chiar şi dacă reuşeşte să elibereze clădirile respective, nu va avea bani să le restaureze ca mai apoi… mai apoi să nu ştie cui să le închirieze.

Soluţia ar fi vânzarea clădirilor „pe nimic” unor investitori privaţi ce au interesul de a reabilita clădirile respective. „Pe nimic” adică pe un euro, de exemplu. Dar stai… parcă am un déjà vu. Afaceri de genul ăsta a caracterizat România anilor ’90 şi vedem cu toţii unde am ajuns. Şi totuşi, este singura soluţie. Iar în Italia se poate.

SB-44-SIS şi parcările pe domeniul public

E periculos în ziua de azi să mergi pe stradă. Zilnic văd pe Facebook publicate discuţii private avute în spaţii publice şi auzite de mai ştiu eu cine. E un trend acum de a reda pe Facebook discuţiile la care tragi cu urechea în metrou sau autobuz. De când cu Trafictube nu mai poţi face o depăşire „la limită” pentru că eşti dat pe net. Acum au apărut şi Google Gasses care va duce mai departe limitarea vieţii private.

Şi cu toate astea, dobitoci de genul celui din filmarea de mai jos îşi permit să distrugă bunurile altora ziua, în văzul lumii. Asta pentru că nu a păţit nimic până acum deşi este o practică veche de-a lui (din spusele celor de la Topul Mârlanilor).

Omul nu face nimic ilegal, evident. A decis doar să-şi atribuie un spaţiu de parcare pe care nu are voie să-şi lase nimeni maşina. Sau, în fine, dacă şi-o lasă cineva acolo se va trezi cu parbrizul spart sau oglinda ruptă. Ia priviţi-l cât de lejer îşi face singur „dreptate”.

Cu toate astea, nu văd cum ai putea să-i suspenzi carnetul de conducere pentru că a dat cu bâta în maşina altuia. Poate să facă închisoare, asta da. Dar pe ce cale legală i-ai putea suspenda carnetul, aşa cum mulţi o cer?

Post by Tudor St. Popa.