Sâmbătă am fost şi eu prezent la un aşa-zis examen de absolvire a studenţilor de la design vestimentar din cadrul Univ. Lucian Blaga Sibiu. Nu am vrut să scriu imediat după terminarea „evenimentului” pentru a nu fi prea critic dar se pare că scrisul „la rece” nu schimbă cu mult situaţia aşa că vă previn de pe acum că nu prea sunt laude în ceea ce urmează. O să scriu despre tot ce am văzut eu, ca şi spectator neimplicat în tot procesul ăsta de organizare al evenimentului, ţinând seamă de minimele cunoştinţe acumulate în anii trecuţi prin organizarea a mai multor concerte şi chiar şi a unei prezentări de modă.
Aşa cum am zis, sâmbătă am ajuns pe la ora 15:30 în holul Universităţii Lucian Blaga, acolo unde peste o jumătate de oră era programată începerea unei prezentări de modă cu colecţiile studenţiilor din anul terminal de la Facultatea amintită. Cum şi Diana era printre absolvenţi ştiam deja că disperarea şi haosul sunt la ele acasă, studenţii neavând puse la dispoziţie nici săli în care să facă pregătirile (îmbrăcarea modelelor, aranjarea etc), nici modele (absolvenţii venind fiecare cu prietena prietenului pentru a avea cine-i îmbrăca creaţiile) şi nici măcar un program bine stabilit.
Pentru cei ce nu ştiu, la Cluj se organizează la absolvire o adevărată expoziţie de artă, la Bucureşti o prezentare de modă ca de fashion week… la Sibiu nu s-au făcut nici afişe, nu s-au invitat nici critici de modă şi cireaşa de pe tort… nici măcar stundenţii sau profesorii din comisie nu ştiau programul (mai mult decât atât, s-a decis într-un sfârşit ca examenul oral în faţa comisiei să se ţină înaintea prezentării de modă, deci, prin urmare, profesorii să dea note şi să pună întrebări despre ceva ce ei nu văzuse încă)
Imediat după ce am ajuns eu au venit şi doi băieţi cu un calculator în braţe şi boxele aferente, mai târziu aflasem că aceşti doi băieţi erau de fapt colegii de apartament a unui absolvent care s-a supărat pe faptul că pentru muzica ambientală absolut necesară unei prezentări de modă, profesorii au „făcut rost” doar de un amărât de casetofon cu sunet înfundat.
Holul universităţii era într-o beznă totală iar pe pereţii acestuia stăteau agăţate desene, crochiuri şi idei de creaţii de modă aşa cum „nici la grădiniţă nu am mai văzut” (Alin Gălăţescu, analist de modă), expoziţie organizată de studenţii din primul an de la design vestimentar.
Pentru că nimeni nu s-a ocupat de asta, Diana i-a făcut o invitaţie criticului analistului de modă Alin Gălăţescu, pentru a-şi da şi el cu părerea despre colecţia Pure Madness. Gălăţescu a fost foarte interesat de invitaţie aşa că pe la 15:50 şi-a făcut şi el apariţia acolo. Încă dinainte să-i fac primirea, şi-a pus mâinile în cap de spaţiul impropriu pentru o prezentare de modă şi de lipsa de spectatori (holul era pustiu cu 10 minute înainte de ora programată pentru începerea prezentării, doar o melodie hip-hop răsunând pe fundal). A vrut să vadă ce şi cum se lucrează în back-stage aşa că l-am dus în sala găsită de Diana liberă, acolo unde modelele se îmbrăcau. După câteva minute de discuţii, Alin Gălăţescu mi-a cerut să-l duc în toate sălile în care se fac pregătiri, pentru a vedea toate colecţiile şi a face câteva poze. Din păcate nici un profesor nu ştia pe unde sunt împrăştiaţi studenţii aşa că a trebuit să ne descurcăm singuri, chiar să tragem de uşile facultăţii pentru a-i găsi. Bine-înţeles că nu am reuşit să dăm de toţi, rămânând cu păreri despre doar 7 colecţii din cele 8 (da, doar 8 studenţi a avut secţia de design vestimentar).
Coborând de la un student, ajungem în mijlocul prezentării. „Spectacolul” începuse deja, deşi restul studenţilor nu au fost anunţaţi. Cum Diana trebuia să-şi prezinte colecţiile a doua (în ordinea de pe playlistul celor cu calculator), a trebuit s-o sun să se grăbească cu pregătirile. Să fi văzut acolo 8 fete fugind ca disperatele cu pantofii de 15 cm. în braţe şi aranjându-şi părul în acelaşi timp – ăsta da spectacol! În fine, prezentarea a fost un fiasco total. Spectatorii stăteau fiecare unde putea, pe scaune găsite prin săli de clasă sau în picioare, modelele habar nu aveau pe unde trebuie sa meargă şi unde să se oprească, stundenţii nu ştiau clar ordinea în care trebuie să intre, asta în cazul în care ştiau că trebuie să intre, că majoritatea stăteau liniştiţi în sălile lor din back-stage. După aproape fiecare prezentare s-a făcut pauză „de publicitate” (aşa cum tot anunţa crainicul) chiar şi de 10 minute până îşi dădeau seama studenţii că e rândul lor, nefiind în continuare anunţaţi de nimeni. La un moment-dat, ruşinaţi noi de proasta organizare, am ajuns să merg eu şi Gălăţescu să chemăm studenţii la „defilare” pentru că noi eram singurii care ştiam unde îi puteam găsi (asta deşi noi doi nu aveam absolut nici o legătură cu prezentarea, fiind doar nişte spectatori picaţi ca din cer). Au fost momente mai mult decât penibile.
Fetele ce prezentau mergeau ca pe bulevard, cu un mers urât, în pas alergător, ca nu cumva să se uite lumea prea mult la ele. Majoritatea nu se opreau nici măcar o secundă în faţa comisiei pentru a şti şi profesorii pe ce dau note, unele dintre modele mâncau gumă ca la mahala… înfiorător. Au fost şi colecţii bune dar cadrul în care au fost prezentate (modelele coborând pe scări ca Cenuşăreasa) şi lipsa de experianţă a modelelor au stricat tot efortul de jumătate de an a studenţilor absolvenţi.
În concluzie nu am de spus decât exact ce a scris Alin Gălăţescu pe Facebook:
Sunt la Sibiu dupa un traumatizant show de diploma. Nu am vazut niciodata un eveniment mai neprofesionist, parasit de arta si decenta estetica. Ma aflu in mijlocul unui Ev Mediu profund.
Salvati sectia de moda de la Sibiu ! Sectia e rupta intre inginerie textila! si facultatea de litere si istorie! Nu are profesori, nici strategie, nici biblioteca, nici…
P.S. Pentru a nu lăsa loc interpretărilor, Diana-Ribana nu are habar de intenţia mea de a scrie rândurile astea şi a luat 10 la lucrarea de licenţă, deci nu poate fi vorba de nici o răzbunare sau ceva de genul ăsta.
Ma bucur ca ai scris ce fiasco total a fost…ca de altfel toata facultatea,noroc ca am terminat cu f bine:)
Pacat ca munca lor a fost umbrita de show-ul nereusit si ca a trebuit sa asiste si Galatescu la asta. Trebuia sa ne chemati pe noi toti sa facem galerie :)). Oricum un lucru bun a iesit: felicitari Diana!
Mda.acesta este adevarul curat…exact asa s-a petrecut si haosul creat acolo denota doar lipsa interesului acelor „profesionisti si cadre didactice” in a-si trata studentii; nu as vrea sa merg mai departe cu scenariul si sa consider ca poate asa s-a vrut…ca sa se demonstreze ca cei 5 studenti , marea majoritate a anului III coordonati de mine nu sunt pregatiti corespunzator de catre prof.coordonator care nu e din Sibiu si in plus nici nu a fost prea indragit pe acolo…cu atat mai mult cu cat showul anului I s-a desfasurat in curtea primariei din Sibiu din cate stiu si a beneficiat de relatiile celor aflati in acel oras…poate a fost o miscare intentionata, Tudor, te-ai gandit la asta? pentru ca oricata truda ar fi fost si in spatele colectiilor, Dianei si a celorlalti, ce folos daca contextul n-a servit pretextului, dupa cum improprie mi se pare ideea in sine de a face o prezentare de moda in holul acela, cd se stie ca la Cluj si in alte parti prezentarile licenteleor au loc in cadre neoficiale si gandite entirely ca un show de moda…
sau poate ca asta e capacitatea facultatii (sau a sectiei)…pentru ca si anul trecut prezentarea de licenta a avut loc tot in holul facultatii, din cate am vazut cu aceeasi „organizare”.
cat despre prezentarea din holul primariei… tind sa cred ca altcineva s-a ocupat de „inchirierea” spatiului tocmai pentru imagine. o sa scriu maine un articol pe tema asta.
cool…de abia astept!diferenta este ca cei de anul trecut au beneficiat ulterior de o prezentare profi la cateva zile distanta organizata de Bo Concept in spatiul propriu si la standarde ok despre care s-a si scris ulterior!
colectiile au fost deosebite , pline de originalitate si farmec, au demonstrat un potential creativ deosebit, multa energie si dedicatie fata de profesia aleasa…din pacate lipsa unor conditii adecvate unei astfel de prezentari de moda , cat si felul ciudat de evaluare a unor lucrari de licenta intr-o universitate cu pretentii, dovedesc inca odata incompetenta si dezinteres chiar din partea conducerii unei institutii de invatamant superior de stat…probabil siguranta unui contract de munca la stat , fie chiar si la nivel universitar , te imbie la somn , motiv pentru care le-as fi cantat domnilor sau/si doamnelor din comisia examinatoare , mai degraba un „Frere Jacques, frere Jacques / Dormez-vous ?..” , decat traditionalul ” Gaudeamus…”
ca om de arta venit ca spectator dar totusi dinafara universitatii , ma-ntreb si eu : daca fata de proprii studenti dovedesti un asemenea dezinteres si indolenta , care sa fie scopul infiintarii unor astfel de sectii de elita ( 8 studenti !) ?…
@aure caline
asta e o intrebare retorica ma gandesc… acceasi profesori sunt si la alte sectii care nu au mai mult de 10 studenti… din aceeasi facultate. iar salariile sunt „bunicele”, plecand de la cel de asistent de 6.282 lei/luna, in mana, fara sporuri, asa cum se vede clar din lista de salarii facuta publica AICI. Numarul de ore trebuie totusi sa fie cat mai mare…
Nu spun nume pentru ca pur si simplu nu ma intereseaza… eu am criticat totala lipsa de organizare si implicare la un asa nivel. Lista cu salariile muuuult peste medie e publica asa ca fiecare poate trage concluzii. Esentialul e altul… implicarea.
@ana ciogu
si-asa diana regreta ca l-a chemat pe galatescu cand a ajuns acolo si a vazut organizarea. si-asa a plans destul… atat mai lipsea – sa-si cheme toate rudele si prietenii…
@Calina Langa
articolul e AICI.
in 2011 dupa cursul festiv (25 iunie la care niciun profesor de la sectia noastra nu a fost prezent in afara de B.D. in actiune) fusesem anuntati ca vor fi un fel de 2 examene, unul oral unde ne sustineam licenta (printata pe A4 si discutam despre ce am creat fiecare, detalii, explicatii, schite) si un alt examen in holul facultatii drept prezentare de moda care nu s-a mai tinut
asa ca licenta am dat-o, cum sa zic, eu si cu Tibi (prietenul, ajutorul si fotograful meu care ma astepta la usa) m-am carat cu hainele pe umerase si cu licenta-n mana, nu se stia ora, sala, neau frecat cum au vrut ei, in holul facultatii erau niste manechine negre de plastic vai de mama lor infipte intr-o tzeapa ca pe vremea lui Vlad Tepes, o mare tampenie la care a trebuit sa asist este ca profa coord. A.G. (Cluj) a fost ca a vrut sa ia hainele din colectia mea care include si haine masculine si sa le asez pe manechinu ala feminin, i-am zis din prima ca nu va merge si va arata penibil, apoi dupa o juma de ora de frecus s-a gandit ca sa nu mai pun haina si sa afisez pantalonii pe panou (pantalonii mei au ajuns poster), ma simteam foarte rau din cauza ca nu mancasem, eram stresata cu licenta, au inceput sa ma ia stari nasoale si sa ma albesc la fata, in fine, am dat licenta si dupa aceea am fost si cu colegii in holul facultatii ca sa ne cinstim cu sampania, vinul, sucul, covrigei si biscuiti de la protocol si un tort delicios pe care ni l-a pregatit o colega. deci din tot evenimentul ala aiurea, alandala si cum o mai fi, macar un lucru a fost cu adevarat bun: tortul pregatit de colega mea.