Spuneam aici ca „meniul complet” (cum apare pe bon) de la Cantina Consistoriului Evanghelic costa acum 12 lei. Ei, nu-i adevarat. Am fost mintit. Si eu v-am mintit pe voi. Masa acolo costa tot 8 lei. Nu stiu pentru cat timp mai e pretul asta dar astazi atat a costat.
Ca tot veni vorba de luat masa la Cantina Consistoriului Evanghelic, am uitat sa va spun ca aici nu exista wc. Cel putin, nu l-am gasit in incaperea unde se ia masa. Exista totusi la intrare un lavoar unde te poti spala linistit inainte si dupa masa.
Pofta buna.
Lună: august 2008
Crispus
Cred ca m-am imbolnavit. Sa laud doua localuri in aceeasi zi cu siguranta nu mi s-a mai intamplat niciodata. Dar uite ca totul are un inceput.
Ieri seara am fost sa ne petrecem impreuna cu recordmenii mondiali si restul prietenilor de la record. Calin a rezolvat sa mergem intr-un local de care nu auzisem pana atunci – Crispus, de pe str. Marasesti (intre Calea Dumbravii si str. Oituz). Numele imi era cunoscut dar nu tineam minte sa-mi fi povestit cineva de localul asta asa ca a trebuit sa cer detalii pentru a putea ajunge acolo. Nedumerirea a continuat si dupa ce am ajuns pentru ca nu stiam daca parcarea in fata careia scria „parcarea interzisa” chiar era interzisa si clientilor localului sau doar vizitatorilor vecinilor. In fine, am lasat masina pe strada. Nu deranjam pe nimeni pentru ca str. Marasesti este cu sens unic (dinpre Calea Dumbravii). Intram. Ambianta placuta. Intalnirea era la etaj asa ca urcam si noi si ajungem intr-o mansarda placut aranjata. Meniul era deja pe masa (nu am ajuns primii). Il consultam, ne miram de preturile mici si comandam. Ma tot uit la chelner si nu stiu de unde il recunosc. Nu-mi aduc aminte asa ca prefer sa nu-mi mai bat capul cu asta. Pana sa vina cele comandate fac o plimbare unde altundeva decat la baie. Era o singura usa de toaleta la etaj dar nu inteleg mai deloc semnele de pe ea. Nu-mi dau seama daca chiar este toaleta acolo sau nu. Intru. E intr-adevar toaleta dar sincer daca-mi dau seama daca e de femei sau barbati. Banuiesc ca de femei dar nu mai cobor. Vreau sa ma spal dar nu este sapun. Trec cu vederea si ma intorc la masa. Ambianta placuta, plasma nelipsita, clienti cam putini, desi este sambata. Pentru atmosfera si preturile bune ne-am hotarat sa luam legatura cu patronii pentru a ne continua pe viitor intalnirile acolo.
Crispus, str. Marasesti – fain
Servire: ok
Curatenie: ok
Baie: ok
Zona/clienti: ok
Preturi: super
P.S. Nu stiam daca localul se numeste Crispus cu „i” sau cu „y” asa ca am dat o cautare pe google. Instantaneu imi aduc aminte de unde cunosteam si numele Crispus si de unde il reconoscusem si pe chelner. Pe langa faptul ca mi-a fost vecin in copilarie, este si el un recordmen mondial. La suflat flacari. Crispus se numeste si trupa lui de „suflatori”. Nu stiu daca asta a fost criteriul dupa care Calin a ales localul sau a fost pur si simplu o intamplare. M-a facut totusi curios daca a fost omologat si de GWR recordul lor de cele mai inalte flacari suflate vreodata.
Vand cercei pictati manual (hand made)
Diana, prietena (ups… logodnica) mea face cercei pictati manual pe care ii vinde. Totul a inceput ca un hobby. Acum e si o cale de a-si pune un ban deoparte. Lucrand langa mine, m-am trezit si eu intr-o zi sa vad cum merge treaba cu cerceii pictati manual si am pus mana pe pensula. Nu am mai pictat de vreo 7 ani asa ca a trebuit sa-mi (re)intru in mana. Am pictat trei perechi de cercei (hand made). Doua le-am vandut. A mai ramas o pereche pe care o scot acum la vanzare pe blog.
In concluzie – cine vrea cerceii din imaginea de mai sus sa posteze un comentariu la articolul asta. Sunt cu o albina jucausa, pe fond alb. Sunt pictati manual de manutele mele (restul operatiunilor -destul de multe- le-a facut Diana). Pret: 10 lei. Daca sunt doritori mai multi… ne intelegem cumva.
[later edit] Cerceii s-au vandut. Daca vreti alt model, se poate face…
Panini
Singurul fast-food din Sibiu descoperit de mine pana acum unde merita cat-de-cat sa mananci (gandindu-ma la raportul calitate-pret) este Panini de pe str. Onisifor Ghibu (aproape de complexul de pe sos. Alba Iulia). De fiecare data am cumparat un meniu la pachet. Si ieri la fel. Am asteptat aproximativ 10 minute pentru ca atunci au fost pusi cartofii la prajit. De obicei nu am asteptat mai mult de 7 minute. Chiar daca a fost coada. In timpul asta am fost pana la baia unisex a localului. Ca intreg localul, frumos si cu gust aranjata. Se vede mana de designer. In local „scaunele” sunt un fel de bancute interesante pe roti, pentru a putea fi rearanjat cu usurinta tot spatiul. Trei angajati erau la servire si bucatarie iar alti trei (de fapt alte trei angajate) la intrarea in fast-food la „o barfa”. In fine, am primit (la dorinta mea): 3 pulpe de pui pane (75 gr.), cartofi prajiti (200 gr.), salata asortata (un fel de salata mexicana), salata de varza, o chifla mare, ketchup, maioneza. Faptul ca am cerut mancarea la pachet nu m-a costat nimic in plus. Am primit o caserola speciala, servetele si furculita de plastic. Totul pentru 9.5 lei. Bauturile (suc, apa plata, apa minerala) au preturi intre 2 si 3 lei. Din meniul asta am mancat doi oameni si ne-am saturat. Recomand.
Panini, str. Onisifor Ghibu (aproape de complexul de pe sos. Alba Iulia) – fain
Servire: ok
Curatenie: ok
Baie: ok
Zona/clienti: ok
Preturi: super
Copiii de azi parca-s mult mai tristi ca noi
Noi beam brifcor mancam topic topi-top sau jelibon
Ei se stramba cand aud de crina sau bonibon
In timp ce noi radeam la glume ei zic doar un simplu LOL
Ei nu se mai joaca frunza, nici tarile sau shotron
Noi jucam leapsa pe coco, ratele si vanatorii
Noi nu ne jucam fifa ci fotbal in curtea scolii
Noi jucam lapte gros, turul frantei, baba oarba
Ei au altele in cap atunci cand aud de „capra”
Noi ceream prietenia ei converseaza pe mess
Ei nu mai rosesc ca noi cand e vorba despre sex
Noi nu ne duceam in mall ci doar la cofetarie
Beam tec si mancam din aceeasi farfurie
Noi nu ne dadeam email noi ne trimiteam scrisori
Ne dadeam felicitari nu mass-uri de sarbatori
Nu dau eu verdicte si-habar n-am ce credeti voi
Dar copiii de azi parca-s mult mai tristi ca noi
Eram la o bere-n fata – anu’ trecut
2 copii mancau bomboane in fata scarii razand
Toate bune si frumoase pana ii vad aruncand
Punga de bomboane plina si pe ei plecand
Imi venea sa-i strang de gat
Sa le spun: In p**a mea
Noi plangeam o saptamana fiindca mama nu ne lua
Iar voi plecati, o aruncati va doare fix in c*r de ea
De vina-s cei ce v-au crescut fiindca nu stiti cum era…
Cand venea ora 5 iesea toata lume-afara
Si-ncepeam numaratoarea fara sa stim ce inseamna
Antante dizemane pe dizemane compane antante
Ne-ascundeam de parinti sa nu ne vada ca bem apa
Cand veneam transpirati dup-o noua zi de joaca
Noi citeam Ciresarii, Amintirile lui Creanga
Adormeam fericiti ascultand povesti pe placa
Ne uitam la diafilme cu Turtita Fermecata
Sandy Bell pentru toti era vedeta preferata
Era mare sarbatoare cand mancam o ciocolata
Buna, rea, mica, mare n-avea cum sa nu iti placa
Privind in urm-acum toate astea parca
Sunt povesti de demult care incep cu-„a fost o data”
Poate-s io nostalgic si-habar n-am ce credeti voi
Dar copiii de azi parca-s mult mai tristi ca noi
Eram la o bere-n fatza – anu’ trecut
2 copii in fatza scarii se jucau tenis razand
Toate bune si frumoase pana la ultimul sut
Am vazut mingea-n gradina si pe ei plecand
Imi venea sa-i strang de gat
Sa le spun: In p**a mea
Noi plangeam o saptamana atunci cand ni se spargea
Iar voi plecati o aruncati va doare fix in c*r de ea
De vina-s cei ce v-au crescut fiindca nu stitï cum era…
Accident cu masini parcate
Am citit articolele Adelei si al lui Calin despre parcarile ilegale ale d-lui „colaborator cu primaria” (conform hotararii de Consiliu Local nr. 368/2005). Am crezut ca nesimtirea asta e doar ocazionala si dupa ce oamenii Euroil dau cate doua ture de centru pentru a gasi loc de parcare. Da de unde! De curand m-am mutat cu serviciul aproape de intersectia-parcare privata. In fiecare zi, toata ziua sunt parcate ilegal cate doua masini (de-o parte si de alta a strazii) cu numar de inmatriculare EUR.
Am doua intrebari:
1. Daca ii sun pe cei responsabili cu parcarile pentru a sesiza neregula, se vor aplica amenzi? Intrebarea asta e mai mult retorica 🙂
2. Daca, din intamplare si din greseala intru cu masina mea (circuland regulamentar) intr-o masina parcata aiurea (nu neaparat astea) ce se va intampla? Cine va fi vinovat? – o sa ma interesez si o sa va spun si voua.
Esti angajatul meu!
„Vorbeste-mi frumos! Esti angajatul meu! Eu te platesc.” a fost raspunsul destul de nervos al unui pasager din autobuzul Tursib de ieri dimineata, cuvinte rostite soferului. Intr-un fel e adevarat. Tursib primeste o mare parte de bani de la Consiliul Local Sibiu, deci din banii pasagerului, ai mei si ai tai. Pasajul „Eu te platesc” poate fi inteles si ca eu circul cu Tursib, eu cumpar bilet/abonament, datorita celor ca mine esti platit.
Totusi, ce face un patron bun in momentul in care angajatul calca stramb? Il concediaza, normal. Noi, astia prosti ce ne platim taxele si impozitele de ce nu putem face acelasi lucru celor care isi primesc salariul din banii nostrii? De ce nu avem dreptul sa ne alegem „angajatii”?
Cand m-am gandit ultima oara la asta aveam milioane de „angajati”. Doar in privinta catorva pot sa imi exprim o parere inaintea angajarii. Iar ei vin cu CV-uri colorate si parfumate doar ca sa ne fure sufletul pana ii vom angaja. Apoi stau linistiti, contractul e pe cel putin 4 ani. In Romania nu exista clauza de reziliere a contractului deci de concediere a „angajatului”. „Romanii se multumesc cu putin” (cum spunea cineva cu ceva vreme in urma). Dar totusi, de ce nu pot sa-mi selectez „angajatii”? Si de ce nu pot sa-i dau afara, sa nu-i mai platesc eu? La fel cum fac cu o ciocolata in momentul in care nu-mi place sau isi schimba ingredintele.
Urasc Tursib
Mijloc de transport in comun mai prost ca Tursib nu am vazut niciunde. Nu stiu ce se intampla acolo dar lucrurile nu sunt prea roz. Am observat ca multi il condamna pe actualul director, Adrian Popa. Sa fim sinceri, inaintea lui nu era mai bine. Nu inteleg cum e posibil ca un autobuz sa circule la 40 de minute in timpul saptamanii si la 1 ora in weekend. Asta dupa ce se tot cumpara autobuze in prostie. Si dupa ce pretul biletelor creste constant.
Citeam intr-o declaratie ca Tursibul duce lipsa de soferi. Banuiesc ca asta e motivul pentru care cei angajati acum provin parca din ghetouri.
Ieri, in timp ce vroiam sa urc in autobuz, ma trezesc cu usa in nas. Nu eram singurul care nu a reusit sa urce si nici nu aveam motive sa cred ca nu ne-a observat soferul. Normal ca am prins usa ca sa nu se poata inchide. Am urcat cu totii si am intrebat soferul unde se grabeste. Raspuns? „Da ce ma, nu ai mai multe usi? Ce trebe’ sa stati toti sa va uitati la aia cum coboara?”. „Aia” fiind o babuta de vreo 70 de ani pe care am lasat-o cu totii sa coboare pentru ca altfel mai mergea cel putin o statie cu autobuzul.
Graba soferilor am observat-o de mult. Ca sa reusesti sa urci in autobuzele Tursib trebuie sa te impingi in cei din fata si sa fugi repede sa te prinzi de ceva ca altfel ori ramai pe afara ori risti sa cazi pe jos in autobuz in momentul in care soferul pleaca de pe loc ca la curse. Cel mai rau imi pare de oamenii invarsta. Saracii, nici nu pot ajunge la vreun scaun pana in urmatoarea statie.
Peste 72 ore de baschet. Marea Provocare
Echipa (jucatori si organizatori) recordmenilor mondiali
In urma cu un an (duminica, 5 august 2007, ora 11:0019:00), 24 de tineri jucatori alaturi de zeci de organizatori voluntari au intrat in Cartea Recordurilor World Records Academy pentru ca au jucat cel mai lung meci de baschet din toate timpurile – 80 de ore de joc non-stop.
Pancarta realizata de niste tineri din public,
ridicata in momentul depasirii precedentului record mondial de 72 de ore.
ridicata in momentul depasirii precedentului record mondial de 72 de ore.
Cine a fost acolo stie cat a fost de greu, de cate luni de organizare si de antrenamente au fost nevoie, cate sacrificii si cate nopti albe s-au facut.
Dupa a doua zi de joc, jucatorii au beneficiat de un maseur profesionist
Cine a fost pe teren stie cate crampe a avut, cate pulpe de pui si orez a mancat, cate saptamani dupa terminarea meciului a auzit pana in strafundul creierului mingea de baschet batand pe parchet.
Scorul final, dupa 80 de ore de baschet, a fost 5040-5003 pentru echipa rosie
Cine a fost pe marginea terenului stie la ce ore din noapte tragea de jucatori pentru a se scula, stie cat a flamanzit pentru a ramane de mancare celor ce depun efort, stie cate tabele si hartii a completat pentru englezii muritori de foame de la Guinness.
Intrarea a fost libera pe tot parcursul evenimentului.
Au fost oameni care i-au sustinut pe jucatori chiar si la ora 4 noaptea sau mai tarziu.
Imaginea de mai sus spune tot.
Au fost oameni care i-au sustinut pe jucatori chiar si la ora 4 noaptea sau mai tarziu.
Imaginea de mai sus spune tot.
Sambata, 9 august, incepand cu ora 10:00 Asociatia „Al 6-lea jucator” organizeaza mai multe meciuri de baschet amicale, la care vor lua parte jucătorii celui mai lung meci de baschet, organizatorii evenimentului „Peste 72 ore de baschet. Marea Provocare” şi presa locală. Meciurile vor avea loc la Sala de Sport din parcarea Teatrului National Radu Stanca. Sunteti si voi invitati.
Momentul in care organizatorii au hotarat intreruperea meciului (dupa 80 de ore de joc)
a fost sarbatorit cum se cuvinea, in prezenta e aproximativ 1000 de spectatori.
a fost sarbatorit cum se cuvinea, in prezenta e aproximativ 1000 de spectatori.
Tot ce vreti sa stiti despre Record gasiti pe site-ul oficial al evenimentului „Peste 72 ore de baschet. Marea Provocare!”, www.record.csufans.ro.
CIFRELE MARII PROVOCARI
• 2 luni – s-au antrenat jucatorii, atat ziua cat si noaptea, inainte de meciul-record de 80 de ore si au fost antrenati de primul antrenor de baschet din Sibiu, dl. Flaviu Stoica
• 16 ani are cel mai tanar participant la Marea Provocare
• 35 de ani are veteranul jucatorilor
• 18 ani – varsta pe care unul dintre jucatori si-a serbat-o pe terenul de baschet
• 10043 de puncte s-au marcat in meciul de 80 de ore
• 817 puncte a marcat Rares Bleahu, jucatorul cu nr. 9 din echipa rosie, el fiind principalul marcator al meciului
• 757 de puncte a reusit principalul marcator al negrilor, nr. 12, Dan Marginean
• 84 de aruncari de 3 puncte a reusit capitanul negrilor, Calin Gavozdea
• 58 de ore de joc efectiv i-a revenit fiecaruia dintre cei 24 de baschetbalisti
• 80 kg. de piept de pui, 50 kg. de carne de vita, 370 portii de salata, cateva sute de sadwichuri si 90 de paini au consumat jucatorii in cele 80 de ore de joc
• 420 de litri de apa si 150 de litri de suc natural si Gatorade au consumat jucatorii in timpul meciului
• 5 jucatori au fost nevoiti sa renunte inainte de inceperea meciului, pentru ca s-au accidentat grav in timpul antrenamentelor
• 15 medici de la ambulanta si 2 medici de la lotul national de canotaj au avut grija ca jucatorii sa nu sufere accidentari grave
• 17 arbitri acreditati de Federatia Romana de Baschet au vegheat ca meciul sa se desfasoare conform regulilor de baschet internationale
• 3 psihologi si 1 maseur s-au ocupat de mentinerea in forma psihica si fizica a jucatorilor
• 25 de martori, personalitati publice importante, au girat buna desfasurare a meciului de baschet
• 3 camere video au filmat in permanenta meciul
• peste 200 de voluntari ai Asociatiei “Al 6-lea jucator” s-au ocupat de buna desfasurare a evenimentului
• 18 sponsori si 14 parteneri media si-au aratat interesul pentru Marea Provocare
• 15.000 de euro a fost bugetul total al evenimentului
• peste 2.000 de mailuri s-au transmis inainte, in timpul si dupa eveniment
• organizatorii au mentinut legatura prin telefon si au vorbit peste 3.500 de minute
• peste 30 de articole in presa centrala si peste 100 in cea locala si pe internet s-au publicat in legatura cu Marea Provocare
• cel putin alte 6 tari au preluat stirile despre cel mai lung meci de baschet din istorie de la Sibiu, printre care Marea Britanie, B
razilia si Israel
• aproximativ 5.000 de spectatori au intrat in Sala Transilvania in timpul celor 80 de ore de meci, ca sa-i sustina pe jucatori
• 60 de articole promotionale au fost castigate de spectatori, prin tragere la sorti
Meciul-record a inceput joi, 2 august la ora 11:00 si s-a terminat duminica, 5 august, ora 19:00. In cele 80 de ore, niciun jucator nu a avut voie sa paraseasca parchetul terenului, ei putand lua o pauza de 15 minute la 180 de minute jucate, timp in care nu aveau voie sa paraseasca sala, putand merge doar la vestiare. Au mancat si au dormit langa teren.
Toti jucatorii au beneficiat de asigurare medicala. Cu ajutorul celor 2 medici de la echipa olimpica de canotaj, Laura si Vasile Osean, s-a putut evita orice accidentare grava. Totusi, contractiile musculare, entorsele usoare si fisuri ale oaselor din cauza efortului au pus ceva probleme. Niciun jucator nu a renuntat, toti jucand cu devotament pana in ultimul moment. In permanenta a fost in sala si un medic de la ambulanta.
Meciul a fost urmarit non-stop live pe Internet de romani din toate colturile lumii, care au transmis zeci de felicitari jucatorilor si organizatorilor.
Jucatorii si Asociatia “Al 6-lea jucator” au fost premiati cu diplome de merit de Agentia Nationala de Sport, de Federatia Romana de Baschet si de Clubului Sportiv Universitar Sibiu. Clubul CSU le-a inmanat jucatorilor si cate o cupa personalizata. Federatia Romana de Baschet va medalia sambata, inaintea meciului nationalei Romaniei cu Irlanda, fiecare jucator.
Recordul a fost omologat de World Records Academy.
Meciul-record de 80 de ore de baschet i-a fost dedicat marelui baschetbalist si prieten al suporterilor sibieni, Elemer Tordai. Nu te vom uita niciodata!
Defrisarile "anonime"
Dupa articolul Adelei „Adevarata campanie pentru sinistratii inundatilor” tin sa-i reprosez faptul ca s-a gandit macar o secunda cum ca as putea fi indiferent cu privire la masivele defrisari din Romania. La un articol de saptamana trecuta, tot pe blogul ei, eram de acord cu un alt comentator (ca deh, doar de comentat suntem in stare) ca majoritatea campaniilor de ecologizare organizate de marile corporatii si in care sunt implicati voluntari sunt o porcarie. Bravo lor, sa stranga mizeriile lasate de nesimtiti pe la gratare, dar eu nu mai particip la asa ceva. Asta nu inseamna ca sunt indiferent. Pur si simplu imi dau seama ca as fi folosit gratuit pentru a-si face o imagine buna acea corporatie si, deci, sa-si mareasca vanzarile.
Cum spuneam si in comentariile la articolul amintit mai sus, am participat inclusiv la plantari de puieti. Nu cine stie ce dar pot da un exemplu. Dupa ce am coborat „din deal”, am vazut in 2-3 ore de 10 ori mai multi copaci taiati decat cei plantati intr-o zi intreaga de astia 20 de insi care am dat o mana de ajutor voluntara celor de la Ocolul Silvic. Copacii taiati erau plimbati de camioane montstru cine-stie-unde pentru a umple buzunarele cine-stie-cui. In plus, ni s-a spus clar si senin ca doar maxim 10% din puietii plantati de noi atunci (vreo 300) au sanse sa si creasca, majoritatea dintre ei urmand sa fie furati.
In plus, niciodata nu am avut jena sa strang gunoaiele lasate in urma de needucatii burtosi iesiti la gratare. Drezina (poze aici) a fost intotdeauna motivul iesirii la gratar si ecologizarii masive a zonei.
Pentru mine, pentru mediu, pentru cei din jur dar nu pentru marile corporatii.
Din aceeasi tema, Mazemania cheama oamenii la mobilizare generala pentru a salva Dealul Gusteritei din Sibiu ce risca sa fie si el defrisat in vederea realizarii acolo a unei mine de suprafata. Fara proteste, doar cu prezenta voastra si a unui banner pe care scrie „S.O.S.”. Detalii aici.
Metro cash and cary
Cu o pofta cum de mult nu am mai vazut la Diana, umbla printre rafturi hipnotizata de o amintire demult uitata. Parca dupa miros, s-a oprit exact in fata raftului cu jeleuri. A inhatat o cutie rotunda, transparenta, plina de jeleuri colorate si, fara sa se mai gandeasca s-a repezit catre casa. La rand erau doi tineri ce-si cumparau de-ale gurii si inca un barbat trecut de 40 de ani. Tinandu-si cutia strans in brate, uitandu-se imprejur, ceva i se pare in neregula. Miroase cutia ca si cand ar vrea sa guste din jeleuri cu mult inainte de a le plati. Mirosul o indeamna sa verifice termenul de valabilitate. Cu litere negre, este scris clar 23 august. E bine, suntem in august, la inceputul lui. Un singur lucru nu e corect: anul 2007. „Multumim ca ne-ati spus. O sa-l anunt pe responsabilul de raion.” a fost raspunsul unui angajat.
Umbrela Verde
Astazi am primit prin posta (gratuit) stickerul comandat de la Umbrela Verde, creeat special pentru masini. De fapt, unul am comandat de pe site-ul www.umbrelaverde.ro dar am primit, pe langa o scrisoare de multumire,5 stickere. Cine vrea un sticker „Din aceasta masina nu se arunca gunoi pe strada”, ca cel din imaginea de mai jos, poate sa ma contacteze, i-l dau cu mare drag (doar daca il lipeste pe masina). Cel putin trei pot sa ofer cadou.
Consistoriul Evanghelic
Cred ca mai nimeni nu stie de cantina consistoriului evanghelic din plin centrul Sibiului, in Piata Mare, colt cu str. Gheorghe Lazar. Din pacate pretul meniului s-a scumpit de la 8 la 12 lei dar in schimb primesti ciorba/supa (cata vrei), felul doi si apa plata/apa minerala, salata, paine (la discretie). Daca vrei un ardei sau altceva ti-l ofera pe gratis in cazul in care au. Dezavantajul este ca in fiecare zi exista un meniu prestabilit ceea ce inseamna ca ce este aia mananci. Eventual poti cere meniul pe toata saptamana viitoare pentru ca de obicei il respecta. Cand ajungi ti se pune oala de ciorba/supa in fata iar tu te servesti. Daca nu ti-a ajuns iti mai poti pune pentru ca nu te intreaba nimeni nimic. Felul doi de mancare il primesti cu portia.
Atentie, nu e pentru oamenii cu pretentii.
Cantina consistoriul evanghelic, str. General Magheru – ok
Servire: ok
Curatenie: asa-si-asa
Zona/clienti: ok
Preturi: ok
Mara Steak House
Vad ca cei de la Sibiu Standard au inceput o noua serie „Mancare si mancatorii”. Imi permit sa pun aici intreg articolul:
Mancare si mancatorii La Mara, tine de perspectiva
SIBIU STANDARD : 04 August 2008
Doamnelor si domnilor, din aceasta saptamana, rubrica „Mancare si mancatorii” revine in paginile ziarului. Dupa pauza oferita restaurantelor sa mai apara, dispara sau sa continue, reluam sirul pranzurilor inopinate si carcotase. Pentru aceasta prima editie din noua serie, evident, o terasa. Din buricul targului, puternic asezonat cu umbrelute de tot felul. Prima bila neagra, servita aproape tuturor – lipsesc meniurile la vedere, astfel ca, de vrei sa mananci bine, asezadu-te la intamplare, poti descoperi ca in meniu gasesti numai pizza.
Pentru a ma feri de astfel de surprize, am ales Mara, celebra intr-o vreme pentru platoul rece. Scaunele si mesele din fonta, insa comode. De remarcat ca ospatarii sunt impartiti eficient – o echipa te ia in primire cu meniul in al doilea minut dupa ce te-ai asezat, cei cu experienta iti iau comanda si te servesc rapid, iar debarasatorii sunt cu ochii pe tine sa vada de ai terminat. Cu un astfel de sistem, in 10 minute am comanda luata si berea de 7,5 lei – Stella Artois -, rece, in pahar. Meniul, destul de variat, cu niscaiva noutati pe care, probabil, merita sa le incerci. Aleg un Filete Diavolo, desi nu ma dau tocmai in vant dupa picanterii. Printre cele mai scumpe, avand in vedere ca un pranz sanatos porneste la Mara de la 25 de lei in sus, portia.
In alte 15 minute, farfuria impopotonata cu o ciuperca prajita abureste in fata mea. Legumele bine fierte, mai putin carnea de porc. Sau prea putin prajita. Cea de vita se dovedeste un pic cam atoasa, dar pieptul de pui e perfect. Scrumiera nu se schimba, desi imaginea apei galbui care pluteste in interior nu este tocmai apetisanta. Nici paine nu primesti, decat daca ceri. O bila alba, ospatarii nu te agaseaza sa-ti reumple rapid paharul, cand il golesti. Fapt gasit nepotrivit de colegii de restaurant, pe care ii aud vociferand in spate. La fel de nemultumiti de faptul ca au asteptat 20 de minute dupa comanda lor. Ma rog, tine de perspectiva. Restul de la 43 de lei, cat a costat totul, vine rapid. Fac o excursie si catre toaleta, ca sa descopar celebra taverna de la Mara, cu o racoare de invidiat pentru vipia de afara. Faptul ca era gol poate avea o explicatie – din baia de la subsol venea un puternic miros de odorizant ieftin pentru baie.
Phishing Raiffeisen Bank
Astazi am primit pe mail urmatorul mesaj de tip phishing:
Prin prezenta notificare iti aducem la cunostinta preluarea comisionului de intretinere in valoare de 1,50 RON din contul tau. De asemenea ai 1 mesaj necitit (Modificare Cont Distrigaz). Pentru vizualizarea detaliilor logheaza-te acum. Adresa web pentru logare o poti gasi mai jos.
http://raiffeisenonline.ro/eBankingWeb/login
Iti multumim ca ai ales serviciile Raiffeisen Bank
© Raiffeisen Bank 2006
Normal ca daca incercam sa intru pe linkul trimis de baietii astia destepti imi aparea urmatorul mesaj:
De observat ca mailul este trimis de pe o adresa cu terminatia @rzb.ro, ca cele oficiale Raiffeisen Bank iar ©Raiffeisen Bank 2006, copiat de pe site-ul oficial al bancii nu lipseste.
Billa
Daca te indrepti spre casa si iti aduci aminte ca nu ai nimic de mancare in frigider poti trece pe la (deocamdata) unicul supermarket Billa din Sibiu, de pe Balcescu. Aici gasesti cateva feluri de salate care pot inlocui salamul sau branza traditionala :). Nu e nici prea scumpa – o portie care-ti ajunge pentru o masa (aprox. 300 gr.) costa in jur de 4 lei, in functie de sortiment. Pacat ca, desi pe langa salate se mai servesc si pulpe de pui etc., doar acasa le poti manca. Nu i-a dus pana acum capul sa ofere gratuit (sau macar sa vanda) furculite, linguri sau cutite de unica folosinta. Ca sa nu mananci cu mana trebuie sa-ti cumperi un set intreg de 50 sau 100 de bucati sau, daca esti mai tupeist(a), sa te auto-servesti cu o lingurita de inchetata.
Billa, Nicolae Balcescu – ok
Servire: ok
Curatenie:ok
Zona/clienti: ok
Preturi: ok
Simpatico Kebap
Ca tot s-a spus acum cateva zile de mancarea de cacat de la fast-food’uri, a trebuit s-o fac astazi de oaie. Diana, prietena mea…de fapt logodnica 🙂 are un stil aparte de a se mentine „in forma”. Cateva zile la rand se infometeaza mancand doar un iaurt sau un mar pe zi pentru ca apoi sa bage in ea mii de E-uri si junk-uri de la fast-food’uri. Astazi a fost randul junk-urilor. De mult viseaza la un kebap asa ca m-a tarat dupa ea unde altundeva decat la Simpatico, pe Milea. Pana la urma, sacul meu de calorii (Diana) a propus shaorma asa ca aia am mancat. A fost ok pentru ca am asteptat doar vreo sapte minute sa ne-o „prepare”. Cu o lipie care se sfarama, eu am reusit pana la urma sa mancanc trei sferturi din portie pe cand Diana doar jumatate. Nu neaparat pentru ca nu a fost buna ci pentru ca stomacul nu ne-a permis mai mult. Am dat si o sticla de suc pe gat asa ca totul ne-a costat 27 de lei (11.5 lei 1 buc. shaorma, 4 lei un suc 0.5L.). Mancarea a fost ok, dar deloc pe gustul meu. M-a mirat si curatenia prea greu de intalnit in astfel de localuri, probabil si pentru ca nu prea erau clienti simpatizanti ai mancarurilor grele. Baia intotdeauna este cea care inclina cel mai mult balanta cu privire la un local. Curata si dotata cu ce trebuia, a facut ca Simpatico sa treaca testul. Daca isi foloseau si creierul atunci cand au instalat pisoarul si chiuveta sub geamurile ce se deschid in jos, ar fi fost si folosibila baia. In rest, ok. La viitoarele „experiente” sper sa vin si cu poze.
Simpatico Kebap, Bdul. General Vasile Milea – ok
Servire: ok
Curatenie:ok
Baie: ok
Zona/clienti: ok
Preturi: ok