2014 | CeMerita.ro

Tu ce faci atunci când loveşti o maşină în parcare?

Contrar tuturor aşteptărilor, atunci când ai o maşină mică gen Smart for-two, toată lumea tinde să ţi-o şifoneze în parcări. Este mică, înţeleg, este ca o jucărie, recunosc, dar dă-o dracu’ de treabă… chiar nu o vezi atunci când parchezi?

Tot la câteva zile îmi găsesc maşina lovită sau zgâriată, semn că oamenii nu ştiu să parcheze cu spatele. Ăsta ar trebui să fie motiv de respingere a acordării carnetului de conducere dacă e să mă întrebaţi pe mine… nu e posibil aşa ceva!

În momentul ăsta, bara din spate arată cam aşa: ambele laterale sparte, partea din dreapta căzută cu totul, stopul din stânga spart, bara din faţă zgâriată pe ambele părţi.

Întrebarea este: Tu ce faci atunci când loveşti o maşină în parcare? Îţi recunoşti vina şi dai şoferului dreptul să îşi repare maşina pe asigurarea ta sau fugi pe nevăzute pentru a scăpa de pagubă? Aştept răspunsuri realiste, nu idealiste 🙂

Voinţă şi percepţie.

Viaţa este atât de tâmpit gândită încât, cu siguranţă, cu toţii am trecut şi vom mai trece prin momente de slăbiciune, depresie ori lipsă de voinţă. Contează, până la urmă, ce latură a acestor momente reuşim s-o punem în valoare. Pentru că întotdeauna sunt mai multe feţe ale aceluiaşi adevăr.

De exemplu, astăzi l-am văzut pe Mark Zuckerberg vorbind jumătate de oră în faţa publicului şi răspunzând întrebărilor… în chineză. Băiatul a învăţat chineza pentru că urma să meargă în China… Câtă voinţă să ai să faci aşa ceva?

Eh, aşa un moment poate fi privit în două moduri, aşa cum am observat din comentariile postate de utilizatori pe Facebook. Unii l-au văzut ca pe un mod de descurajare pentru că ei nu vor putea niciodată să se ridice la nivelul ăsta, alţii au fost motivaţi să muncească mai mult pentru a-şi demonstra că şi ei pot.

Cert este că mă uit în jur şi-mi pare rău de oamenii care pot, ştiu şi au motivele necesare de a realiza mai mult în viaţă dar percepţia lor asupra lumii îi trage în jos. Asta pentru că nu-i motivează nimic. Păcat… altfel am fi avut o lume mai bună.

Post by Mark Zuckerberg.

De asta nu îmi plac mie campaniile electorale. Pentru că presa minte.

Pentru că este perioada din an în care ne dăm seama că cei ce ar trebui să ne informeze, ne dezinformează şi ne mint, modificând voit adevărul după bunul lor plac;
Pentru că o meserie ce ar trebui respectată şi profesată cu coloană vertebrală şi deontologie, este prăfuită şi dusă în derizoriu în schimbul unui pişcot sau două;
Pentru că, având atâta corupţie în ţară şi atâtea nedreptăţi, eşti dezumflat atunci când realizezi că singurii cei ce ar putea să facă dreptate în numele cetăţenilor şi ar putea dezvălui nedreptăţile, aceia sunt şi ei corupţi şi mincinoşi.

Şi pentru ce?

Cum m-am simtit tinand un discurs alaturi de Klaus Iohannis… si de toata presa din Sibiu

Aseara m-am simtit stingher in fata a 100 de oameni, tinand un discurs alaturi de Klaus Iohannis, un om prea obisnuit in ultimul timp cu iesirile in public. Si eu sunt obisnuit sa vorbesc in fata publicului si sa dau interviuri dar niciodata nu m-am simtit aruncat in cusca cu lei, ca aseara.

O sala plina de oameni din presa ce zilnic fac asta, zilnic vorbesc in fata publicului, intr-un discurs continuu. Cu totii atintiti asupra cuvintelor mele impiedicate sa se faca auzite din cauza tracului. Aveam in plan sa rostesc cateva randuri pregatite inca de dimineata dar faptul ca ma aflat acolo, in fata, in fata oamenilor ce se joaca zi de zi cu cuvintele, mi-a schimbat perspectiva asupra discursului.

In definitiv, ei aveau nevoie sa auda ca mai sunt oameni ce ii sprijina, ce cred in presa locala, oameni care vor o presa locala puternica, pregatita sa isi faca treaba fara nici un fel de emotii… financiare sau de orice alt fel. Mie, personal, nu imi este suficienta o presa locala prezenta in comunitate doar printr-o licenta audio-tv. Am nevoie de o presa locala pregatita sa se sacrifice pentru informarea (corecta) a cetateanului, a mea personal. De asta am nevoie.

La sfarsitul zilei de azi, dupa „Intalnire cu presa„, ma astept sa fiu convins ca in Sibiu exista o astfel de presa.

Imi doresc asta. Am nevoie de asta!

Cine să mai respecte şi sensurile unice? În definitiv, avem atâtea alte probleme…

Într-o dimineaţă, m-am trezit cu o bezmetică gonind spre mine fără nici o remuşcare. O fracţiune de secundă chiar am crezut că e o sinucigaşă care mă va face praf. Mai apoi, însă, mi-am dat seama că era doar o mamă disperată că întârzie copilul la şcoală. Da, mergea nepăsătoare cu viteză pe contrasens, având un copil în maşină. Furioasă ca un tanc, nu-i păsa că strada are doar o bandă de mers şi nu am cum s-o evit… pur şi simplu voia să-şi ducă la timp copilul la şcoală. Niciodată nu te poţi pune în calea unei mame model!

Astfel de cazuri se întâmplă zilnic la Sibiu dar până acum nu am văzut poliţist care să împartă amenzi şi să ia carnete. Ca studiu de caz iau doar o străduţă… am făcut un montaj scurt prin care se observă clar cum mulţi încurcă circulaţia şi chiar riscă să producă accidente pentru că le este lene să ocolească o stradă. Dacă vreţi să vedeţi un şofer pierdut în spaţiu, urmăriţi clipul până la final :))

Sunt şi eu nervos pe faptul că trebuie să ocolesc jumătate de oraş pentru a ajunge acasă din cauza sensurilor unice dar pentru asta nu îmi permit să fiu nesimţit că aştia din clipul de mai sus. Totuşi, propun Primăriei Sibiu o soluţie foarte simplă de rezolvare a situaţiei, că tot se lucrează acum la intersecţia ce vreau să o aduc în discuţie.

Propun intrarea pe strada Bastionului direct de pe Şos. Alba Iulia prin reamenajarea benzii a 2-a şi montarea unui semafor. Astfel, atunci când maşinile ce vin dinspre str. Andrei Şaguna opresc la semaforul de la trecerea de pietoni, maşinile ce urcă dinspre Şos. Alba Iulia pot intra liniştite pe str. Bastionului fără să existe risc de accidente. Trafic fluent chiar şi iarna, atunci când maşinile vor opri în pantă. Şi da… str. Bastionului trebuie adusă la două sensuri între str. Ioan Lupaş şi str. Tribunei pentru că nu-şi are rost sensul unic. Dacă porţiunea de drum dinspre Pţa Aurarilor spre Kondrad Hass funcţionează fără probleme cu dublu sens de atâta timp (care e mult mai greu circulabilă şi are vizibilitate zero), şi porţiunea asta mică de drum va funcţiona la fel de bine. Dar va rezolva o problemă.

Am făcut mai jos o schiţă cu diferenţa de combustibil consumat aiurea.

Nu e cretin să fii Aurelia Truică?

Cutreierând, într-o seară, străduţele pietruite din Porec (Croaţia), am ajuns întâmplător în faţa unei clădiri dinspre care emana un miros greu de suportat. Ceva combinaţie de animale ude, nespălate şi miros de fecale.

Era casa unui iubitor de animale ce şi-a ridicat un adevărat altar pentru pisici. El stătea în curte, pe întuneric, înconjurat de vreo 20 de pisici care mai de care mai blănoasă, cărora le-a pus un fundal sonor exact cum sunt fundalurile sonore cu ape curgătoare menite să te relaxeze. Din câte îmi dau seama, era ceva muzică pentru a le face pe pisici mai fericite. Gardul clădirii (frumos, ca de biserică) era plin de pancarte şi picturi ce ridicau în slăvi patrupedele iar curte era plină de gunoaie, pisici, păr de pisică şi excremente. De aici şi mirosul îngrozitor.

Toate astea erau în plin centrul oraşului, într-o zonă cu densitate de populaţie mare şi multe geamuri de vecini îndreptate spre curtea cu pricina.

Şi de aici şi întrebarea mea: până unde poate merge dragostea pentru animale? Nu e exagerat să iubeşti mai mult animalele decât oamenii? Nu e cretin să fii Aurelia Truică?

Sibiu, oraşul dictat de nebuni

Sunt unul dintre nebunii care rezistă an de an să organizeze evenimente în Sibiu. Cu toţii suntem nebuni pentru că visăm. Visăm mult… dar şi muncim până ni se îndeplinesc visele.

Cine ar fi crezut în anul 2000 că Sibiul ăla prăfuit cu case dărăpănate poate deveni un oraş cu care să ne mândrim? Cine şi-ar fi imaginat că, după 2007, oraşul nu cade într-o prăpastie a nepăsării… după miile de evenimente ce au avut loc în timpul Capitalei Culturale? Doar nişte nebuni şi-ar fi putut închipui toate astea, doar nişte nebuni au putut crede că Sibiul poate creşte chiar şi după atenţia din acel an. Şi iată, chiar şi astăzi, aproape de anul 2015, demonstrăm că un oraş poate să trăiască dictat de nebuni. Nebuni vizionari.

Pentru a demonstra că nu exagerez, am făcut un montaj de imagini preluate din Piaţa Mare din Sibiu pe parcursul a doar 6 zile. Şase zile în care puteţi vedea cu ochii voştri desfăşurarea de forţe pentru a organiza 3 evenimente ce au strâns în centrul Sibiului peste 130.000 de oameni.

„E mult?” mă veţi întreba voi… evident că este mult. Dar puţin îmi pasă la momentul ăsta de cifre. Pe mine mă „tulbură” nebunia celor ce fac lucrurile să meargă. Priviţi doar cum, în doar 7 zile, organizatori de evenimente au putut pune în scenă 3 evenimente grandioase. Unul transmis pe MTV, altul transmis pe Eurosport Internaţional şi al treilea în care s-au golit 535 de hectolitri de bere.

Toate astea, într-un orăşel de provincie.

Plecati din tara mea!

In ultimele 24 de ore am aflat ca 3 cunostinte au decis sa plece din tara in speranta unei vieti mai bune. In ultimii ani s-au imputinat cei din jurul meu care au mai suportat Romania. Privind in spate, o mana de prieteni dintre cei cu care am copilarit mai sunt aici. Restul ne-au parasit.

Asteptati-va sa plec si eu! Mi-e greu sa ma visez traind departe de Sibiu dar sper din tot sufletul sa vina si momentul ala. La timpul lui… nu astazi, nu maine dar sper sa vina ziua in care voi gasi destul curaj pentru a spune „nu mai suport!” (via. Makavelis).

Si nu pentru ca sunt sarac, nu pentru ca nu imi gasesc de lucru, nici chiar din cauza taxelor mari nejustificate ci pentru ca, pur si simplu, nu ma simt in siguranta traind intr-o Romanie alaturi de oameni ca Alexandru Cocieru (care, desi cu datorii enorme, isi deschide linistit un nou restaurant in Sibiu), Mihei Alina sau Diana Maria Scripcariu carora li se permite hotia fara nici o consecinta. Mi-e frica sa mai traiesc aici.

Voi? Cand fugiti din Romania?

Concurs pentru arhitecţi – Ceresit Facade Awards

Mă gândesc serios să mă înscriu şi eu în concursul celor de la Ceresit prin care caută proiecte de faţade exterioare unice, remarcabile, pentru clădiri rezidenţiale sau non-rezidenţiale, în urma căruia Ceresit oferă premii în valoare de 24.000 de euro + Premiul European pentru design ETICS + apariţii în reviste europene de arhitectură + premiul special pentru cel mai inspirat arhitect român participant în concurs – un tur arhitectural al Italiei în cadrul căruia vor fi vizitate clădiri cu valoare arhitecturală din Roma, Milano, Florenţa, Verona, Torino şi Napoli. Adică WOW!

Participarea este extrem de simplă, singura condiţie fiind ca aceste faţade înscrise în concursul „Ceresit Facade Awards” să încorporeze sistemul compozit de izolaţie termică la exterior (ETICS) de la Ceresit pe cel puţin 50% din faţadă (detalii despre aceste produse vă dau puţin mai jos). Înscrierile, regulamentul şi alte detalii se găsesc pe site-ul www.ceresit.com (link direct spre concurs). Se acceptă înscrieri atât din partea arhitecţilor independenţi, cât şi din partea firmelor de arhitectură, iar jurizarea se va face pe 3 categorii: clădiri rezidenţiale medii, clădiri rezidenţiale mari şi clădiri nerezidenţiale.

Am aruncat şi eu un ochi pe site şi am observat şi câteva proiecte româneşti înscrise în concurs. Important! Înscrierile se pot face până în 31 octombrie 2014 (aici) iar la începutul anului viitor va avea loc Final European Award Ceremony undeva în Europa, într-un cadru festiv, internaţional.

Dragi arhitecţi, înscrieţi-vă şi voi în concurs pentru că doar aşa putem aduce premiul cel mare în România 🙂

Atât tencuielile acrilice şi siliconico-silicatice Colours of Nature, cât şi tencuielile Visage răspund provocărilor concursului Ceresit. Sunt compatibile şi integrate în sistemele ETICS, asigurând izolare perfectă, durabilitate şi proprietăţi elastice deosebite.

Produsele din gama Visage sunt create în 3 mari categorii, reprezentând resursele naturale care pun cel mai bine în valoare designul contemporan: piatră, lemn şi metal. Noutatea în categoria Visage o constituie tencuiala cu efect de beton arhitectural, Ceresit CT 760. Aceasta se integrează perfect în sistemul de izolaţie termică a clădirii şi este ideală pentru crearea unei faţade cu aspect brut, nefinisat. Tencuiala arhitecturală Ceresit CT 760 VISAGE este uşor de pus în operă, foarte versatilă şi este disponibilă în trei nuanţe de gri – deschis (Sydney Light), mediu (Chicago Grey), închis (Tokyo Graphite) – precum şi numeroase texturi cu aspect de beton ce sunt menite să vină în ajutorul ideilor inovatoare sau experimentale ale designului arhitectural contemporan.

Ce înseamnă căsnicia

Tu eşti în pat, nevasta în bucătărie. La un moment-dat auzi cum se prăvălesc căni pe gresie şi femeia strigă aproape plângând:

M-ai înjurat în gând?! Am vărsat cafeaua pe jos din cauza ta. Eşti un porc!!

Asta înseamnă căsnicie.

Un articol super-documentat despre Parcul Naţional Ceahlău [#priNeamt]

Clar, am învăţat un lucru preţios de la #mySibiu şi anume acela că bloggerii străini ştiu să scrie despre destinaţiile pe care le-au vizitat, nu doar să bifeze câteva articole.

Până anul ăsta am fost şi eu obişnuit să scriu pe blog imediat după sau chiar în timpul evenimentelor la care am participat… rapid, ca să poată intra şi articolul meu la monitorizarea ce se face de regulă după vreo 10 zile. Sponsorii şi partenerii vor imediat după eveniment rezultate, vor articole multe scrise pe bloguri, vor să se audă peste tot despre ce s-a întâmplat. Eh, aşa cum am spus mai sus, am învăţat că e mai bun un articol corect documentat, detaliat şi care să facă cititorul să viziteze locurile despre care scriu sau să testeze produsele încercate de mine decât 3 articole scrise în grabă care nu aduc prea multă informaţie.

Drept urmare, eu nu voi face ce am învăţat :)) Nu voi scrie un articol super-documentat deşi am parcurs parte din cele 151 de pagini a cărţii „Ceahlău – natură, istorie şi turism” si broşura „Parcul Naţional Ceahlău” în care sunt înşirate informaţii despre cele 1840 de specii şi 4 subspecii de plante inferioare (alge, fungi, licheni, briofite) şi despre toată vegetaţia întâlnită, protejată şi conservată în Parcul Naţional Ceahlău. Nu vă împovărez cu date şi cifre, ce pot face însă este să vă recomand să mergeţi să vizitaţi ceea ce a fost desemnat Sit de Importanţă Comunitară, parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000. Adică Parcul Naţional Ceahlău. Mergeţi pentru că merită.

Un fluture şi-o floare ce trebuiesc şi ele protejate prin lege.

Post by Diana Ribana.

Gagica trezită la ora 7:00 pentru a escalada munţii.

După o noapte de odihnitoare la Hotel Bistriţa din Durău (apropo, oamenii ăştia sunt fenomenali… ne-au ţinut în puf şi ne-au făcut mâncare la proţap, foc de tabără iar pe seară ne-au pus la dispoziţie clubul de la subsolul hotelului doar pentru noi)… deci după noaptea odihnitoare la Hotel Bistriţa, am plecat agale spre cabana Dochia direeect la 1750 m altitudine unde urma să ne bem cafeaua.

Post by Dragos Asaftei.

Îmbrăţişând soarele la 1750 m. altitudine

Dracu ştie ce ne-a fost în cap de am crezut că o să ne fie uşor pentru că s-a dovedit a fi o provocare pentru mulţi dintre noi. Sus, după 5-6 ore de urcat, am ajuns traşi doar de dorinţa de a vedea apusul din vârful muntelui, fapt ce s-a dovedit a fi nu doar frumos dar şi romantic pe alocuri. Ceaiul amestecat cu stropi de coniac şi poveştile spuse în vârf de pat au fost doar parte din farmecul muntelui.

Patru viteji (obosiţi) în vârf de munte.

Bineînţeles, nici coborârea nu ne-a fost mai uşoară, doar caprele negre reuşind să ne facă să uităm de febra musculară ce dădea semne că vrea să ne cuprindă. Caprele negre şi gândul că jos, via Durău, ne aştepta o plimbare cu barca spre apus, pe lacul Bicaz, iar mai târziu petrecerea şi discoteca despre care deja v-am spus pe la începutul articolului.

Post by Tudor St. Popa.

Am căzut frânţi încă înainte să ajungem în camerele de la Hotel Bistriţa Durău.

A trecut ceva timp de la vizita cu pricina #priNeamţ dar ştiu clar că peisaje ca acolo mi-a fost greu să văd în viaţa mea scurtă. Şi nu o spun doar eu, dovadă stau cele câteva poze urcate pe Instagram din vârf de munte ce au strâns record de like-uri. Să nu-mi spuneţi că imaginile de mai jos nu vă fac să vă puneţi bocancii şi să urcaţi şi voi în vârf de munte… că nu vă cred 🙂

Deci, în concluzie:

urcaţi pe Ceahlău până la Cabana Dochia pentru că e singurul loc din lumea asta de unde am putut să asist atât la apus cât şi la răsărit stând tolănit (aproape) în pat;
urcatul este greu pe loc, coborâtul este dificil timp de 2 ore dar amintirile din vârf de munte sunt pe viaţă. Şi merită trăite;
cazaţi-vă la Hotel Bistriţa din Durău pentru că oamenii sunt grijulii şi săritori iar mâncarea foarte bună;
daţi-vă o tură cu barca pe lacul Bicaz şi admiraţi apusul, treziţi-vă cu noaptea în cap şi priviţi soarele cum iese din apă.

5-11 septembrie 2014. Tot ce-i de văzut #priNeamt! Urmăreste editia a III-a a celui mai important eveniment dedicat promovării în mediul online a unui judet din România. Află mai multe detalii pe http://goo.gl/Lw8mzy. Organizator: Eventur Bucharest. Powered by Petrom Romania. Parteneri principali: Autoritatea Natională pentru Turism, Consiliul Judetean Neamt, Primăria Piatra Neamt,Hotel Bistrita din Durău, Blue Air si Autoboca Rent-a-car.

Vrei un voucher Decathlon? Ia-l de aici.

Vă scriu din tranşee, lupta e acerbă, mai avem puţin şi vom fi victorioşi… deja simţim gustul victoriei dar pentru a nu lăsa loc de slăbiciune continuăm să muncim până în ultimul moment. Sâmbătă, 20 septembrie, vom celebra lupta din ultimele luni şi vom transforma Piaţa Mică din Sibiu în cea mai mare scenă de fitness din România. Zeci de instructori, seci de săli de sport, zeci de ore de mişcare, mii de ore de luptă pentru a reedita Festivalul Sportului mai mare şi mai important ca anul trecut.

Concurs

Şi pentru a vă ademeni să veniţi şi voi în Piaţa Mică să faceţi mişcare, arunc în aer un voucher de cumpărături la Decathlon Sibiu în valoare de 50 de lei. Cine îl prinde, este fericitul câştigător. Toţi cei ce lasă un comentariu la acest articol intră automat în tragerea la sorţi iar câştigătorul îşi poate ridica premiul sâmbătă din Piaţa Mică. Începeţi şi voi lupta comentariilor! Baftă.

Post by Festivalul Sportului.

De ce nu răspund la telefon. O explicaţie simplă.

Probabil e straniu pentru unii dintre voi că răspund foarte greu la telefon… ştiind că nu de mult eram de găsit şi noapte la 2. Pentru că de unii oameni mi-e deja ruşine având în vedere că niciodată nu mă prind la telefon „din prima”, vin cu câteva explicaţii pentru a nu mă considera nesimţit 🙂

1. ori sunt într-o întâlnire şi e de pros gust să răspund la telefon;

2. ori am de lucru. Încerc să mă autoeduc în a nu mai face 100 de lucruri deodată, cu cinci mâini şi 3 picioare. Nu e ok să desenez o casă cu mâna dreaptă, să calculez un buget de proiect cultural cu mâna stângă şi în acelaşi timp să mai fac şi cartofi prăjiţi. Asta, evident, în timp ce vorbesc la telefon. Încerc să gândesc lucrurile în profunzime şi să nu mă mai las răpit de fiecare telefon sau email care îmi cere o nouă sarcină. Nu, nu voi mai amâna o predare pentru o alta, nu mă voi mai întâlni cu tine la o cafea „în 5 minute” şi, probabil, într-o zi, o să încerc să aplic şi eu metoda cu închisul telefonului atunci când am treabă.

Gata? Te-ai liniştit? Ştiu că e stresant, ştiu că e enervant dar, totuşi, ca să fac lucrurile bine îmi trebuie linişte şi concentrare. Te sun eu!

#mySibiu nominalizat la premiile Webstock

www.mySibiu.eu este nominalizat la premiile Webstock, cel mai important eveniment de Social Media din România, ceea ce e un semn excelent, o nouă recunoaştere a succesului proiecului.

Pentru cine nu ştie încă, #mySibiu este extensia proiectului Prin Sibiul Meu organizat în ultimii 3 ani cu bloggeri şi vloggeri români şi din Republica Moldova. În 2014 am decis să mergem mai departe şi am trecut graniţa, invitând la Sibiu unii dintre cei mai importanţi bloggeri şi jurnalişti de travel din lume. Unii dintre ei au devenit ambasadori atât de buni ai oraşului Sibiu încât au convins şi alţi bloggeri să viziteze oraşul nostru şi să scrie despre frumuseţile şi farmecul lui. Ca să nu mai spun că cea care a fost numită anul trecut „traveler of the year” de National Geographic s-a mutat practic la Sibiu împreună cu familia… atât de mult s-a îndrăgostit de oraşul nostru. Asta arată succesul unui eveniment bine făcut!

Cu liniuţă, #mySibiu înseamnă:

#MySibiu este primul proiect în online-ul din România ce se derulează pe toată perioada anului, fără întrerupere: bloggerii se pot înscrie să viziteze oraşul Sibiu în orice perioadă, în funcţie de programul propriu. Urmărim calitatea articolelor ci nu cantitatea. Există deja înscrieri pentru anul 2015;
#MySibiu este proiectul la care nu organizatorii sunt cei ce aleg participanţii ci bloggerii se pot înscrie în orice moment să viziteze Sibiul. Oricine poate fi inclus în programul #mySibiu, bloggerii putând primi de la reduceri de 50% la cazare şi 20% la masă, până la gratuitate 100% şi tururi ghidate personalizate, în funcţie de influenţa şi traficul participantului;
Programul bloggerilor participanţi este realizat individual, în funcţie de interesele fiecăruia: #MySibiu urmăreşte organizarea vizitei fiecărui participant în funcţie de pasiunile, dorinţele şi interesele lui. Astfel că, la momentul înscrierii, bloggerii participanţi pot opta pe pagina http://mysibiu.eu/register să viziteze Sibiul istoric, gastronomia, tradiţiile, economia şi industria din oraş, festivalurile şi evenimentele culturale de aici sau pur şi simplu viaţa de noapte a Sibiului. În funcţie de prefeinţele participantului, organizatorii recomandă cel mai bun program, personalizat pe dorinţele fiecăruia;
#MySibiu nu este vorba doar despre Sibiu ci de întreaga Românie. Majoritatea celor ce au vizitat Sibiu prin programul #MySibiu au fost atât de plăcut impresionaţi încât au decis să îşi prelungească şederea în România, astfel reuşind să aducem o promovare în plus întregii ţări;
#MySibiu se adresează tuturor ramurilor Social Media (bloggeri, vloggeri, instagrammeri etc) şi chiar şi celorlalţi iubitori de călătorie. Pe www.MySibiu.eu există o secţiune specială unde cei pasionaţi de călătorie şi iubitori de Sibiu pot să-şi publice poze cu dovada lor de iubire faţă de acest oraş. Până acum există imagini cu călători purtând tricouri inscripţionate “I like Sibiu” sau “I love Sibiu” din mai multe ţări ale lumii;
#MySibiu este primul proiect din România implementat de către bloggeri cu o strategie clară pe următorii 3 ani;

Ce au scris oamenii despre Sibiu, puteţi urmări aici: http://mysibiu.eu/mysibiu-bloggers

Voi stiati de noua taxa pe ulei?

Ciudat sentimentul ce-l ai atunci cand descoperi ca tocmai ai platit o noua taxa impusa pe ascuns. Nedumerire, mahnire, nervi, sictir. Scarba. Un roller coaster de sentimente.

Toate astea le-am trait ieri in Petrom-ul de la iesirea din Sibiu in doar cateva secunde. Apoi m-am pus la volan si am simtit resemnare.

Taxa ulei

1 an de proteste Roşia Montana. Cine mai protestează?

Duminica trecută am înţeles că s-a împlinit un an de când au început protestele Roşia Montana #UniţiSalvăm iar cu ocazia asta s-au strâns câţiva tineri în centrul Sibiului afişând un banner galben pe care scrie „Stop fracking. Respect earth.”

Cu ocazia asta, am dat o tură prin oraş ca să văd dacă şi cum mai protestează oamenii. În momentul în care a avut loc cel mai mare protest de la Sibiu (am scris despre el aici) erau ancorate bannere de susţinere inclusiv pe turnul Bisericii Evanghelice. Acela a dispărut dar încă mai stau în bătaia vântului bannere pe câteva clădiri din centrul Sibiului.

Poze proteste rosia montana sibiu_03

Oricum, după protestele astea măcar a ieşit o melodie faină.

De-a arhitectura în scoli

E o veste şoc pentru mine, vă spun. Din anul şcolar ce tocmai stă să înceapă, se va putea învăţa câte ceva despre arhitectură în clasele 3-4. Da, sunt mici copiii în clasele astea dar din experienţa „Sibiu, oraşul copiilor” pot spune că ăia micii ştiu multe şi învaţă multe. Probabil sunt la vârsta la care acumulează cel mai mult şi sunt interesaţi să asimileze informaţie nouă. Iar dacă de la vârsta asta vor înţelege câte ceva despre arhitectură şi urbanism, poate în câţiva ani nu mai avem aberaţii de genul ăsta prin oraş.

Bravo oameni buni, mă bucur că vă cunosc pe unii dintre voi şi că aţi putut să convingeţi ministerul să includă materia „De-a arhitectura. Educaţie pentru arhitectură şi mediu construit” în programa şcolară. Felicitări.

The Big Picture FMCT 2014

In weekend a avut loc a XIV-a editie a Festivalului Medieval Cetati Transilvane de la Sibiu ce a adus o noutate in domeniu: primul festival transmis live pe net.

Pentru cei ce l-ati pierdut, iata mai jos 30 de fotografii realizate de Ovidiu Matiu.

Poze Festivalul Medieval Cetati Transilvane Sibiu 2014_01

Frica de review-uri negative

Oamenii din industria hoteliera au inceput sa realizeze cat de important e ca de fiecare data sa aiba servicii perfecte. Un client nemultumit iti poate dauna foarte mult avand in vedere ca majoritatea rezervarilor se fac online si, deci, oamenii pot verifica dinainte parerile fostilor clienti.

La Venetia am optat pentru un apartament in oras tinand cont ca niciodata pana acum nu ne-am permis sa ne cazam aproape de Piata San Marco. Pretul pe noapte a fost acceptabil asa ca am renuntat la unele facilitati cum ar fi internetul, televizorul in camera sau baia proprie. Cazarea a fost ok tinand cont de pret… probabil chiar review-urile negative de pe site-uri gen Booking.com i-au obligat pe proprietari sa scada pretul asa drastic. Atat de drastic incat proprietara aproape ca ne ruga in genunchi sa nu scriem si noi un review negativ atunci cand a intampinat o problema la plata cu cardul.

tripadvisor

In Porec am optat, de asemenea, pentru un apartament. Locatie buna, zona linistita, aproape de magazine si plaja… cu toate astea, probabil nu va primi o nota foarte buna din partea mea. Daca la Venetia stiam ca nu o sa avem net, aici am cautat special un loc de unde sa pot scrie pe blog. Din pacate, netul a fost groaznic. Reteaua pica tot la 2 minute.. atunci cand reuseam sa ma conectez. Un lucru foarte enervant atunci cand depinzi de o facilitate promisa in momentul rezervarii.

Problema mea este ca nu stiu exact cum se noteaza serviciile in reiew-urile de pe net asa ca las mai jos „grila” mea de notare… poate imi spuneti voi daca este ok sau nu. Deci:

>8: servicii foarte bune;
8: servicii bune;
6-7: servicii acceptabile spre dezamagitoare;
4-5: servicii proaste si foarte proaste;
sper sa nu fie cazul vreodata sa dau note sub 4.

Care-i nebunul care a promis august luna lui cuptor?

Niciodata dar niciodata nu mi-am programat concediul in luna august. Mai ca saracii… ba in octombrie, ba in septembrie iar anul trecut l-am avut in iulie. Intotdeauna a fost vreme buna, peisaje frumoase, calatorii linistitoare.

In 2014, insa, meteorologii ne-au promis un an canicular, un august al lui cuptor de care trebuie sa fugim nemijlocit. Ascultandu-i cu temere, ne-am spus in urma cu vreo 4 luni ca e de preferat sa ne prajim pe plaja altora decat sa ne coacem la noi in casa… asa ca am rezervat biletele de avion cu destinatia Italia si Croatia. Ca deh, daca tot mergem in august in concediu asa cum fac oamenii cu bani, macar sa ne lafaim si noi timp de doua saptamani prin tari straine.

Si-am plecat. Doar ca… doar doua zile au fost cu ceva soare bun de plaja, in rest, a aratat cam asa:

Oare ce fac oamenii in concediile cu ploaie?