Realitate virtuală în muzeu – ASTRA VR

Faceți o plimbare până la Muzeul Astra din Sibiu și vizitați casele tradiționale din Rășinari și Sebeșu de Jos pentru a experimenta virtual gospodăriile de odinioară. Veți vedea și auzi câteva povești super-interesante în timp ce restul, cei ce nu vor purta ochelari, vor râde de voi pentru că tot încercați să prindeți obiecte închipuite, când de fapt plimbați mâinile prin aer fără să aveți nimic ce să atingeți 🙂 Continuă să citești Realitate virtuală în muzeu – ASTRA VR

Am fost la cele două multiplexuri din Sibiu pentru a vă spune unde e mai fain.

Încă nedeschis oficial, weekendul ce tocmai a trecut a fost primul în care au rulat filme la noul Cineplexx din Shopping City Sibiu. Astfel, dacă în urmă cu jumătate de an aveam în tot Sibiul două cinema-uri puțin învechite (detalii aici), acum avem cu 10 săli de cinema în plus.

Știu că probabil este puțin subiectivă părerea mea de aici, deoarece vizita mea la Cineplexx vine după ce am fost de două ori la CineGold-ul deschis la sfârșitul anului trecut, pe când părerea despre CineGold mi-am format-o după o sete de 20 de ani de lipsa unui cinema în Sibiu. Dar nu contează, diferențele dintre cele două sunt, oricum, suficiente pentru a putea să ai un cinema preferat atunci când alegi unde să mergi la film.

Lobby – plus pentru CineGold

Pe scurt, CineGold-ul din Sibiu este mult mai aerisit și cu holuri mari. Un plus maare fiind și faptul că poți să îți cumperi singur biletele de la unul dintre automatele de la intrare. Pe când, la Cineplexx a trebuit să stăm la o coadă de aproape 10 minute pentru a cumpăra bilete la film, chiar dacă nu aveam nevoie și de popcorn sau suc (nu există coadă separată pentru bilete față de cea pentru bar).

Un minus mare la Cineplexx este și faptul că nu poți vedea planul sălii atunci când cumperi biletele. Așa am ajuns să stau la capătul rândului deși atunci când le-am cumpărat mi s-a spus că locurile sunt chiar lângă cele din mijloc.

Săli – plus pentru CineGold

La Cineplexx sălile sunt foarte înalte, fapt ce mi-a creeat o senzație ciudată pentru că tot filmul a trebuit să mă uit în jos spre ecran. Plus că scările din săli sunt foarte abrupte, o doamnă ceva peste 60 de ani ce a vrut să vadă filmul Parazit chinuindu-se efectiv să le urce.

Nu știu dacă a fost doar o impresie din cauza faptului că la Cineplexx mă simțeam că stau cocoțat în corcoduș, așa sus eram față de ecran, dar la CineGold ecranele mi s-au părut mai mari.

Scaune – plus pentru Cineplexx

Scaunele de la Cineplexx, însă, mi s-au părut mai bune. Chiar dacă cele VIP (sau cum s-o fi chemând ele) sunt din piele și unora nu le place lucrul ăsta (transpiri efectiv pe ele), faptul că sunt în spatele celor normale este un avantaj. La CineGold nu mi-a plăcut deloc faptul că la scaunele VIP ai doar o masă între două fotolii. Practic, atunci când am fost la film, am împărțit măsuta cu vecinul pe care nu îl cunoșteam și abia întrau pe ea două pahare de suc. Pe lângă faptul că la Cineplexx ai și suport pentru pahare la fiecare scaun VIP, cei ce îți vând biletele au grijă ca masa comună să fie share-uită de către cupluri.

Cineplexx-ul vine cu două facilități foarte faine: taburetul pe care poți să îți întinzi picioarele și love couch-urile ce îți dau posibilitatea să stai îmbrățișat cu iubitul/iubita atunci când te uiți la film.

Ca atmosferă, pe mine m-a câștigat CineGold deși probabil voi alege Cineplexx atunci când vreau să stau pe un scaun VIP ori canapea.

La filme 3D nu am fost încă la cele două multiplexuriu din Sibiu așa că las tabelul de mai jos nepunctat la criteriul ăsta.

Cinema multiplex Sibiu Cine Gold Cineplexx
Lobby 10 7
Casa de bilete 10 8
Bar 9 9
Băi 10 10
Sală 9 8
Scaune 10 10
Ecran 8 8
Atmosferă 9 9
Prețuri 9 9
Experiența 3D
Nota/90 pcte 84 78

 

Vezi aici notele de la celelalte două cinemauri din Sibiu.

Am cumpărat 10 bilete la balet. Vi le dau vouă.

Au trecut mai bine de șapte ani de când am descoperit Teatrul de balet din Sibiu. Am avut atunci norocul de a fi invitat de către Mihai Zugravu (PR-ul instituției pe vremea aia) la câteva spectacole și am rămas până azi cu pasiunea de a urmări ce se aduce nou pe scena de la Sibiu. Ba chiar m-am trezit exclamând în timpul unui spectacol „ce frumoooos!”, lucru ce nu mi s-a mai întâmplat niciodată nici la teatru, nici la film, nici la vreun concert.

Astfel, la fel cum și eu am fost trimis la balet pentru a-l descoperi, așa vreau să fac și eu pentru alții. Am cumpărat, la începutul lunii, 10 bilete cu locuri foarte bune la spectacolul de balet Amurg. În numele bucuriei, bilete ce vi le dau vouă. Nu aș vrea neapărat să mă leg de faptul că astăzi sunt Dragobetele, deși baletul este cel mai frumos de văzut în cuplu. Dar asta nu înseamnă că nu poți merge cu mama sau fratele ori să îi faci o surpriză tipei ăleia pe care de mult te gândești să o inviți în oraș.

Facem așa: în fiecare seară, până la data spectacolului din 28 februarie, voi alege câte un câștigător ce va primi două bilete. Dar ca să fie totul și mai fun, tag-uiește în comentariile de la postarea de pe Facebook persoana cu care vrei să mergi la balet, cu un text de genul „@tag vrei să vii cu mine?”. Dacă acea persoană răspunde la comentariul tău, atunci ești automat luat(ă) în calcul pentru a primi cele două bilete. În fiecare seară anunț cui dau biletele.

Apoi, peste câțiva ani, vă veți aduce aminte cum ați ajuns să îndrăgiți teatrul de balet 🙂

Au trecut mai bine de șapte ani de când Mihai Zugravu m-a chemat pentru prima oară la Teatrul De Balet Sibiu și de…

Publicată de Tudor St. Popa pe Luni, 24 februarie 2020

Am fost iarna în Muzeul ASTRA din Sibiu pentru a vă convinge să mergeți și voi

Nu știu câți dintre voi ați reușit până acum să vizitați Muzeul Satului din Sibiu imediat după ce a dat zăpada. Am văzut an de an poze ca de basm și, iată, de data asta am reușit să fiu eu în spatele aparatului de fotografiat. În fine, în spatele telefonului cu cameră foto, mai bine spus.
Am prins vreme bună, perfectă pentru o plimbare pe aleile încă înzăpezite. Lacul înghețat, morile de vânt ce hibernează și căsuțele de lemn încălzite de ultimele raze de soare ale zilei, mi-au terminat bateria la doua telefoane ce nu au avut nici suficientă memorie pentru câte imagini aș fi putut surpinde.
De vizitat și vara și iarna. Mai multe poze găsiți aici.

În căutarea celui mai frumos Târg de Crăciun din Europa. Franța, Elveția, Germania, Cehia, Slovacia, Ungaria, România.

Timp de o săptămână, am călătorit mai bine de 5000 de km pentru a vizita Târguri de Crăciun din Franța, Elveția, Germania, Cehia, Slovacia, Ungaria și România, cu speranța că voi descoperi cel mai frumos Târg de Crăciun din Europa. Am descoperit câteva orașe ce merită vizitate chiar și vara, nu doar în timpul sărbătorilor de iarnă, așa că vă recomand să le luați în seamă pentru următorul city-break.

Oricum, recomand să faceți și voi un tur al Târgurilor de Crăciun măcar pentru câteva zile. Cea mai la îndemână și rapidă variantă fiind câte două nopți în Viena-Bratislava-Budapesta, incluzând și Praga dacă aveți ceva mai mult timp înainte de Crăciun.

La finalul articolului voi include și o listă de cheltuieli, pentru a vă face o idee câți bani trebuie să strângeți pentru excursia de la sfârșitul anului.

Traseul Târgurilor de Crăciun din Europa:
Franța: Strasbourg și Colmar
Elveția: Basel
Germania: Nürnberg
Cehia: Praga
Slovacia: Bratislava
Ungaria: Budapesta
România: Sibiu

Cât costă un tur al Târgurilor de Crăciun din Europa?


Târgurile de Crăciun din Franța: Strasbourg și Colmar

În partea asta a Franței nu mergi să vizitezi doar Târgurile de Crăciun (care sunt nenumărate, în fiecare piață și piațetă în care poposești) ci întregul oraș istoric este de vizitat. Casele sunt decorate toate, restaurantele și magazinele se întrec în amenajarea fațadei… parcă ar fi un concurs de cea mai frumos decorată clădire. Și e frumos așa, te simți într-adevăr în mijlocul Crăciunului, iar localnicii cu siguranță trăiesc sărbătorile mai mult decât le trăim noi prin partea noastră a Europei. Îmi și imaginez cum oamenii se strâng în familie să își decoreze fațada, cum companiile transformă totul într-un fel de teambuilding cu zâmbetul pe buze. Pentru că, orice ai face, nu ai cum să nu te simți bine împodobind casa cu globuri, crengi albe, ursuleți de pluș și beteală.

Strasbourg! Neapărat de vizitat Strasbourg pe timpul sărbătorilor de iarnă.

Click pe imaginea de mai jos pentru mai multe forografii.

Click pe imagine pentru mai multe forografii din Strasbourg și Colmar


Târgul de Crăciun din Elveția: Basel

Pe scurt: Mi-nu-nat!

În Basel am ajuns pe seară, tocmai bine pentru o ieșire în Târgurile de Crăciun din oraș. De reținut că în părțile astea ale Europei, Târgurile de Crăciun se închid pe la 21:00, în multe cazuri chiar mai repede. Mai ales în Elveția, aici unde nu găsești magazin luminat în weekend.

Prima oprire am făcut-o în Münsterplatz și bine am făcut pentru că atmosfera a fost muuult mai frumoasă ca în Barfüsserplatz, al doilea Târg de Crăciun din Basel, destul de aproape de primul dar ceva mai kischos și lipsit de farmec. În Münsterplatz e un Târg de Crăciun micuț, cu doar câteva căsuțe comerciale dar plin de spații în care te poți retrage pentru a mânca o farfurie cu raclett (ceva brânză cu doi cartofi mici fierți, castravete murat și ceapă murată), să bei un vin fiert ori un ceai cald. E frumos să petreci timpul astfel într-un Târg de Crăciun, nu doar să te plimbi besmetic printre căsuțe pline de cadouri.

La Münsterplatz m-a cucerit însă orășelul copiilor, acolo unde oricine putea să participe la zecile de ateliere de tot felul. Pe când părinții își pregătesc carnea pe țepușe, la focul de cazan din mijlocul orășelului, copiii sunt îndrumați într-ale modelajului, picturii, prelucrării lemnului sau a metalului, pot să își personalizeze propriile căni ori să își pregătească turte decorate.

Frumos. Mai vin 🙂

Click pe imagine pentru mai multe forografii din Basel


Târgul de Crăciun din Germania: Nürnberg

Deși e cotat drept unul dintre cele mai frumoase Târguri de Crăciun din Europa, ce am văzut în Nürnberg nu m-a dat deloc pe spate. Poate și pentru că vin dintr-un oraș germanic (Sibiu) și, deci, asemănările sunt multe cu ce cunosc eu an de an dar cu siguranță nu am rămas impresionat și pentru faptul că aici accentul se pune (se pare) pe cantitate, nu neapărat pe calitate. Fiind un târg cu o vechime impresionantă (primele mențiuni sunt încă de prin anii 1500), Târgul de Crăciun din Nürnberg ocupă în întregime piața centrală dar și tot ce înseamnă stradă și piațetă din raza ei.

Impresionantă aici este, așa cum am spus, mărimea. Dar ce e și mai fain este faptul că toate orașele înfrățite Nürnbergului au un târg al lor, într-o piațetă ce adăpostește zeci de culturi din toate colțurile lumii, de la Nicaragua până la SUA. În plus, copiii au un târg separat, doar al lor, cu un carusel gigantic și încă câteva atracții specifice lor.

Ce mi-a plăcut foarte mult în Nürnberg, separat față de Târgul de Crăciun, este orășelul meșteșugarilor de lângă Königstor, un impresionant loc în care diverși meșteșugari își vând propriile produse în căsuțe amenajate tipic germanic. Merită o vizită mai ales dacă prindeți o zi senină și călduroasă!

Click pe imagine pentru mai multe forografii din Nurnberg


Târgul de Crăciun din Cehia: Praga

Mi-a fost dor să revăd Praga în timpul sărbătorilor de iarnă. Rămăsesem cu un dor ce trebuia să mi-l astâmpăr neapărat. Am descoperit și anul acesta un Târg de Crăciun nu foarte mare dar amenajat într-un loc minunat, parcă de basm. Piața centrală a orașului istoric din Praga este locul perfect pentru un Târg de Crăciun, înconjurat de clădiri înalte și de nenumărate turnulete oriunde te-ai uita cu ochii. Târgul în sine are câteva căsuțe comerciale și mult mai multe tarabe cu mâncare și vin fiert dar restaurantele din zonă și trăsurile cu cai îmbogățesc atmosfera tipică sărbătorilor.

La Praga oamenii au făcut un lucru diferit față de restul Târgurilor de Crăciun vizitate până acum: au scos în prim-plan bradul. Urâțel împodobit (ca de altfel întreg orașul, cu instalații de Crăciun parcă aruncate din avion, fără să fie aranjate) bradul este în centrul atenției, întreg târgul fiind amenajat astfel încât să te direcționeze spre el. În plus, precum unei fântâni arteziene cântătoare, la fel, bradul din Praga cântă din oră în oră cu un joc de lumini filmat de către toți turiștii.

Bonus: am descoperit câteva magazine de dulciuri amenajate spectaculos pentru copii… și adulți. Oamenii nu mai vând doar bomboane, bezele și caramel ci o întreagă poveste.

Praga rămâne unul dintre orașele de suflet pentru mine, în care mi-aș petrece oricând încă un concediu.

Click pe imagine pentru mai multe forografii din Praga


Târgul de Crăciun din Slovacia: Bratislava

La Bratislava, din păcate, nu am mai prins Târgurile de Crăciun deschise, ultima lor zi fiind 24 decembrie. De altfel, cam toate Târgurile de Crăciun din Vestul Europei se închid odată cu Crăciunul, doar câteva fiind deschise până la sfârșitul anului. În cazul în care veți vrea să faceți și voi un tur al Târgurilor de Crăciun din Europa, vă sfătuiesc să vă documentați serios cu privire la programul lor, mai ales că în multe țări este cam mort totul începând cu 24 decembrie până la sfârșitul anului.


Târgul de Crăciun din Ungaria: Budapesta

Cotat drept cel mai frumos Târg de Crăciun din Europa de către European Best Destination, târgul de la Basilica Sf. Ștefan din Budapesta nici măcar nu este cel mai frumos Târg de Crăciun… din Budapesta. Deși aici îți ia ochii proiecția 3D de pe Basilică, eu am rămas super-impresionat de Budapest Christmas Fair, un alt Târg de Crăciun aflat la a 20-a ediție și organizat în Piața Vörösmarty.

Este pe departe cel mai bine aranjat Târg de Crăciun dintre toate cele văzute de mine până acum în 8 țări Europene. Standurile sunt foarte atent aranjate, iar produsele selectate pentru comercializare sunt excelent realizate. M-am plimbat mai bine de două ore printre tarabe doar pentru a admira cum sunt amenajate. Apoi, după ce am vizitat și Advent Feast-ul de la Basilica, m-am întors tot aici pentru a mai bea un vin fiert și a cumpăra kurtos kalacs.

Deși am mai vizitat Budapesta și în trecut pe timpul sărbătorilor de iarnă, de data asta Budapest Christmas Fair cred că s-a întrecut pe sine.

Tocmai de asta am selectat cu greu pozele… le puteți vedea apăsând pe imaginea de mai jos. Am scos totuși majoritatea celor cu mâncare pentru a nu vă face un rău prea mare. Pe alea vi le puteți imagina voi atunci când e ora mesei 🙂

Click pe imagine pentru mai multe forografii din Budapesta


Târgul de Crăciun din România: Sibiu

După ce am văzut Târgurile de Crăciun din Franța, Elveția, Germania, Cehia, Slovacia și Ungaria am reajuns în România, la Târgul de Crăciun din Sibiu. Și, vă spun drept, e cel mai complet dintre toate văzute de mine până acum. Singurul lucru ce dă cu minus aici este lipsa infrastructurii conexe – cum ieși din Piața Mare, rămâi doar cu amintirea Târgului de Crăciun, lipsind cu totul atmosfera lui pe străduțele ori în piațetele lăturalnice.

Dar, în rest, are de toate:
– atmosferă: e minunat să vezi clădirile din jur toate colorate, luminate și cu fulgi de nea chiar și atunci când nu ninge. Doar la Budapesta mai există ceva în genul ăsta, chiar dacă proiecția 3D de pe Basilica Sf. Ștefan nu este permanentă. Piața Mare din Sibiu e specială din punctul ăsta de vedere;
– relaxare: ai patinoar, roata panoramică, un Moș Crăciun cu care te poți fotografia și alte activități asemenea. Patinoar doar la Bratislava am mai văzut (LE: si la Budapesta);
– copii: în turul meu pe la Târgurile de Crăciun din Europa m-am gândit permanent unde au dispărut activitățile de copii. Aveam impresia că sărbătorile de iarnă ar trebui să fie pentru copii, nu pentru adulți ce caută un loc în care să bea vin fiert și să mănânce cârnați. La Sibiu, există carusel, trenuleț și încă câteva jocuri pentru copii. Doar la Nürnberg am descoperit un Târg de Crăciun pentru copii, separat de cel principal, dar nici acesta nu e foarte ofertant. În plus, la Sibiu mai sunt și ateliere de tot felul, în Casa lui Moș Crăciun, activități ce le-am mai găsit doar la Basel, la o scară mai mare, ce-i drept.
– Comercial: la Sibiu sunt o groază de căsuțe comerciale și câteva rulote cu mâncare și vin fiert. Doar la Nürnberg mai există un Târg de Crăciun atât de mare. La Sibiu lipsesc, însă, zonele unde poți sta la un pahar de vorbă, așa cum am văzut la Basel. Nu cer străduțe decorate așa cum sunt la Strasbourg sau Colmar, deși ar schimba cu totul fața orașului pe timpul iernii.

Sunt sigur că aș mai găsi plusuri pentru Târgul de Crăciun din Sibiu dar mi-ați spune că sunt subiectiv. Așa că, mai bine vă las pe voi să vizitați orașul în timpul sărbătorilor de iarnă. Târgul de Crăciun de la Sibiu este deschis (parțial) până la sfârșitul anului. Lucru ce nu îl prea vezi în Europa, doar la Budapesta si Praga fiind târgul deschis după 25 decembrie.

Ne vedem la Sibiu!

Click pe imagine pentru mai multe forografii din Budapesta


Cât costă un tur al Târgurilor de Crăciun din Europa?

Noi am zburat până la Paris de unde am luat o mașină și am condus înapoi spre România aproximativ 2.500 de km. Zborul Cluj-Napoca – Paris (Wizzi Air) ori București-Paris (Blue Air) costă în jur de 65-80 de euro/pers., iar benzina Paris-Strasbourg alți 60 euro + 35 euro taxe de autostradă

Din Strasbourg, pe traseul Colmar – Basel – Nurnberg – Praga – Bratislava – Budapesta – Sibiu, cu condus între 2 și 4 ore/zi și cazări în toate orașele amintite mai sus (mai puțin Colmar), costurile totale ar fi următoarele:

  • cazare: 510 euro (cost pentru două persoane, cu 6 cazări în camere duble la hoteluri de 3 și 4 stele poziționate central sau foarte central, costul incluzând și plata parcării în incinta hotelurilor);
  • mâncare: 250 euro/persoană (minim două mese/zi luate în oraș, cu vin fiert și mâncare savurate seara în Târgurile de Crăciun);
  • drum: 300 euro (cost ce se împarte la numărul de persoane din mașină, totalizând benzina și taxele de autostradă/vigneta pe tot traseul amintit mai sus).

În funcție de perioada ce o alegeți pentru a face turul Târgurilor de Crăciun din Europa, recomand și includerea Austriei în itinerar, în Viena fiind câteva Târguri de Crăciun ce merită neapărat vizitate. De altfel, așa cum spuneam la începutul articolului, un tur Viena – Praga – Bratislava – Budapesta fiind o variantă excelentă, cu drum de maxim 3 ore între orașe, fără oboseală și unele dintre cele mai frumoase Târguri de Crăciun din Europa.

Încercaţi, vă rog, să vă ridicaţi la nivelul la care a ajuns numele Sibiu.

Primul şi ultimul lucru vizitat de un turist este restaurantul. Indiferent câte muzee vede, indiferent cât de curat e oraşul, indiferent cât de multe obiective istorice îi este dat să vadă, prima impresie şi ultima amintire a unui turist este restaurantul în care mănâncă imediat ce a ajuns în Sibiu, respectiv unde ia cina înainte de plecare. Aşa îmi spunea un manager de restaurant în urmă cu câteva zile.

Şi are dreptate.

Găzduind un prieten venit din SUA, via Thailanda şi încă peste 100 de ţări vizitate pe tot globul, am petrecut câteva zile prin restaurantele din Sibiu şi le-am descoperit aşa cum le descoperă orice turist venit la noi. Prietenul meu, Erick, este genul de om care din călătorit trăieşte, petrecând cel puţin 300 din 365 de zile prin lume, de cele mai multe ori fiind trimis de agenţii de turism pentru a descoperi şi a scrie despre destinaţii noi. Deci ştie exact despre ce este vorba atunci cânt eşti turist şi chiar poate avea o imagine de ansamblu asupra serviciilor.

Erick, făcându-şi curaj să guste din mâncarea ce arată ca o...
Erick, făcându-şi curaj să guste din mâncarea ce arată ca o…

 

Iar prima lui impresie despre Sibiu a fost „am uitat cât de proaste sunt serviciile în România” atunci când a fost nevoit să aştepte mai mult de patruzeci de minute pentru a primi meniul şi a i se aduce comanda la Crama Sibiană. Era un singur chelner într-o sâmbătă la prânz, iar acest chelner făcea de toate. Apoi, pentru ca experienţa să fie completă, am primit şi o notă de plată mult umflată, probabil adusă de la o altă masă.

Cu aceeaşi impresie a rămas şi a doua zi, pentru că a trebuit să schimbăm restaurantul deoarece Andrei, chelnerul de la Hermania din ziua aia, a fost insuportabil de grosolan pentru că i s-au cerut jumări. Erick, de cum a călcat pe pământ sibian, a spus că vrea să mănânce jumări. Crede că i s-a schimbat viaţa de când le-a descoperit aşa că ar fi dat orice să guste câteva. Deşi apar în meniu (într-un platou), chelnerul nostru a făcut un mişto nesimţit, ne mai încetând să îşi bată joc de faptul că am mers într-un restaurant cu specific german ca să cerem jumări.

Fericirea de a primi câţiva jumări după două zile de căutări
Fericirea de a primi câţiva jumări după două zile de căutări

 

Nici ultimul prânz luat la Sibiu nu a fost mai bine primit, mâncarea de la Casa Frieda aducându-i o grimasă pe faţă, exclamând „Arată îngrozitor mâncare asta.” A îndrăznit să guste şi chiar i-a plăcut mâncarea dar ruşinea ce m-a cuprins atunci când a spus că „oamenii ăştia nu ştiu să aranjeze o farfurie” nu m-a lăsat preţ de câteva ore bune.

Prima şi ultima amintire a unui turist despre Sibiu este restaurantul în care mănâncă. Încercaţi, vă rog, să vă ridicaţi la nivelul la care a ajuns numele Sibiu.

Dabo Doner primeşte 200.000 de euro de la stat pentru a deschide noi fast food-uri.

Pentru cine mai credea că programul Start-Up Nation va fi anul acesta pentru firmele la început de drum, iată dovada în faţa noastră că de fapt PSD l-a transformat într-unul care să reducă pe hârtie şomajul. Niciun start-up nu are cum să supravieţuiască cu mai mult de 4 angajaţi la început de drum aşa că majoritatea câştigătorilor celor 40.000 euro primiţi de la stat sunt shaormerii ori firme cu vechime ce îşi mută activitatea pe SRL-uri înfiinţate pe numele mătuşii, a bunicii, a fratelui…

Dabo Doner, de exemplu, va primi anul acesta 200.000 de euro pentru a îşi utila şi a deconta cheltuieli de funcţionare pentru 5 fast food-uri. 

Dabo Hermannstadt SRL, Dabo Cibinium SRL-D, Dabo Bio Total SRL-D (toate înfiinţate în 2018 probabil special pentru a cere finanţare prin programul Start-Up Nation, având toate trei sediul la aceeaşi adresă, exact cea trecută la contact pe site-ul Dabo Doner) şi firmele Dabo Sibiu SRL-D, Simply Dabo Dia SRL-D (cu sediul la aceeaşi adresă din Cisnădie) vor primi fiecare câte 40.000 de euro în acest an. Banii sunt nerambursabili şi finanţarea nu obligă Dabo Doner să vină cu vreo contribuţie proprie în bani.

Conform declaraţiilor, Dabo Doner funcţionează din anul 2013 şi a avut în 2017 o cifră de afaceri de 12 milioane de euro şi 1.000 de angajaţi în întreaga reţea. Conform datelor oficiale, doar prin Dabo International SRL, profitul lunar a fost în 2017 de 180.000 lei. În Sibiu s-au mai deschis două fast food-uri Dabo Doner în 2018, neluând în calcul şi francizele din restul ţării.

Totuşi, unde e start up-ul în cazul ăsta?

sursa foto

Shopping City Sibiu a desființat locurile de parcare pentru persoanele cu dizabilități. Și nu e o glumă.

Pentru că în decembrie am scis articolul ăsta și după un val de postări pe Facebook prin care oamenii îi criticau pe cei de la Shopping City Sibiu pentru că nu le pasă de faptul că locurile de parcare destinate persoanelor cu dezabilități sunt în permanență ocupate ilegal, iată că a venit și rezolvarea: au desființat locurile de parcare destinate celor cu hendicap.

Începând de ieri, au desființat parcările respective și nu mai există nici măcar un loc de parcare destinat persoanelor cu dezabilități dintre cele urmărite de mine în ultima lună. Pur și simplu au dat semnele de circulație jos, devenind astfel locuri normale de parcare. Atât de simplu!

Astfel că, în momentul de față, în toată parcarea de probabil peste 1500 de locuri au mai rămas doar 15 locuri destinate celor în scaun cu rotile: câteva la intrarea în Auchan, patru la Leroy Merlin, trei locuri la Mobexpert și un singur loc la JYSK.

În zona Carrefour, cel mai vizitat și mai mare magazin din Shopping City Sibiu, nu mai există nici măcar un loc de parcare pentru persoanele cu dizabilități, deși sunt două intrări principale aici.

Pentru că așa se rezolvă lucrurile la noi, în condițiile în care cei împuterniciți să apere drepturile persoanelor cu handicap (Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Dizabilități și Organizația Națională a Persoanelor cu Handicap din România) sunt pasivi și inexistenți.

De neimaginat!

Am fost la noul McDonald’s și nu am găsit deloc coadă

Pentru că nu am văzut mai niciunde reclame la noul McDonald’s din Sibiu (ca și cum nici nu ar exista) m-am hotărât să le fac o vizită, că tot mă întrebam în sinea mea ce voi mânca astăzi seară.

De obicei la fast food-uri gen McDonald’s sau KFC ești obișnuit să-ți aștepți rândul suficient de mult timp pentru a te gândi și răzgândi de 1000 de ori ce să-ți comanzi așa că am fost puțin uimit când nu am văzut pe nimeni la coadă în noul McDonald’s din Sibiu. Apoi am fost uimit că nu găseam niciunde meniul. Și nici unde pot comanda mâncarea.

Se pare că sistemul de comandă cu ajutorul ecranelor tactile de la intrarea în local a rezolvat cât de cât problema cozilor enervante. Îți comanzi singur ce vrei să mănânci, plătești cu cardul sau cash la singura casierie aflată aici apoi aștepți să ți se pregătească meniul. La mine a durat mai puțin de un minut să îmi iau mâncarea și să merg la etaj, în căutarea unui loc la masă.

Familiile nu au de ce urca, la parter există și monitoare cu jocuri pentru copii, motiv bun să mănânce și părinții în liniște.

Trecând peste faptul că jumate din viață am umblat cu tricou McJunk după mine și nu am fost de acord cu mâncarea de aici, de ani de zile vedeam spațiul ăsta potrivit pentru un McDonald’s. Iar ce a ieșit arată bine și modern. Dacă sistemul de auto-comandă va funcționa suficient de bine încât să nu se formeze îmbulzeală nici pe timp de vară, eu sunt mulțumit că avem un Mc și în centru.

În vreme ce ignoră problema parcărilor ilegale pe locurile celor cu dizabilităţi, Shopping City Sibiu măcar şi-a marcat parcările în culori.

Update 22 ianuarie 2019
În loc să rezolve problema celor ce parchează ilegal pe locurile destinate persoanelor cu dizabilități, Shopping City Sibiu mai bine a desființat parcările, transformându-le peste noapte în parcări normale. Detalii și poze: https://cemerita.ro/interzis-persoanelor-cu-handicap/

Later edit 27 decembrie:

Later edit 21 decembrie:

Poliţia Locală Şelimbăr spune că nu a fost niciodată sesizată de către reprezentanţii Shopping City Sibiu cu privire la parcări ilegale, ei neputând acţiona dacă nu sunt chemaţi de către proprietar, deoarece este proprietate privată.

Later edit 20 decembrie:

Shopping City Sibiu mi-a trimis un email PR-istic scris la per tu, prin care spune că „Ne pare rău pentru experiența neplăcută pe care ai întâmpinat-o. Agenții de securitate sunt instruiți să le solicite șoferilor care parchează pe aceste locuri legitimațiile care atestă gradul de handicap, dacă acestea nu sunt afișate în parbriz sau pe bord. Din păcate, există și situații în care agenții nu pot fi prezenți permanent în acea zonă, astfel că unii șoferi aleg să utilizeze, în mod incorect, acele spații de parcare. Acestora le sunt lăsate notificări pe parbriz, prin care li se aduce la cunoștință faptul că, în cazul în care nu eliberează locul de parcare, va fi notificată poliția locală.”

Trageţi voi concluzia cât de eficient este un bileţel găsit în parbriz atunci când pleci de la cumpărături.

Mi-e încă imposibil de digerat lipsa de reacţie, lipsa de empatie şi lipsa de bun simţ a reprezentanţilor Shopping City Sibiu. După ce le-am semnalizat în urmă cu aproape o săptămâna faptul că pe locurile de parcare destinate celor cu dizabilităţi se află doar maşini ce nu ar avea voie să parcheze acolo, am primit ca răspuns de la directorul Shopping City Sibiu… tăcere. 

Dar nu-i bai, până şi Poliţia Locală Şelimbăr şi Poliţia Rutieră Sibiu ignoră problema, prefăcându-se că nu există. Nimeni dintre cei amintiţi mai sus, dar absolut nimeni nu răspunde sesizărilor. Tragic e că nici celor de la Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Dizabilităţi şi Organizaţia Naţională a Persoanelor cu Handicap din România nu pare să le pese mai mult.

Aşa că, dragii mei, va trebui să trăim în continuare urmărind cum şmecheraşii parchează până în buza intrărilor spre Carrefour şi Auchan, pe când cei aflaţi în nevoie va trebui în continuare să îşi caute locuri de parcare cine-ştie-unde. Că doar cei de la Shopping City au desenat parcările destinate persoanele în cărucior obligaţi fiind pentru a-şi obţine autorizaţiile de funcţionare, nimeni nu a spus că trebuie să şi respecte apoi legea. Şi când spun nimeni, chiar mă gândesc că nimănui nu îi pasă.

Vineri seară: 15 locuri de parcare destinate celor cu dizabilităţi dintre care 12 locuri ocupate ilegal, 2 locuri ocupate de maşini cu legitimaţie de handicap locomotor vizibilă pe bord, 1 loc liber;

Luni seară, după două zile de când am făcut reclamaţie: 15 locuri de parcare, 10 locuri ocupate ilegal, 4 locuri ocupate de maşini cu legitimaţie de handicap, zero locuri goale;

Marţi dimineaţa, după 12 ore de când am făcut a doua reclamaţie: 15 locuri de parcare, 10 locuri ocupate ilegal, 3 locuri ocupate de persoane cu handicap, 2 locuri de parcare goale. 

P.S. De azi, parcările din Shopping City Sibiu sunt semnalizate pe zone. Ce bine, măcar de acum ştim în ce zonă am parcat ilegal.

Am vrut să merg cu autobuzul în Sibiu. Până am aşteptat să vină, m-am chinuit să mă autoconving să nu iau maşina.

Era seară, târziu şi frig dar am reuşit: am mers cu autobuzul în Sibiu.

Dacă locuieşti în Sibiu şi circumstanţele te obligă să circuli zilnic cu autobuzul, te felicit. Dacă eşti ecologist şi principiile te ghidează să circuli zilnic cu autobuzul… eh, lasă! Nu cred că este cineva atât de loial unor principii încât să suporte zilnic frigul din staţii aşteptând un autobuz ce întârzie să apară.

Nu ştiu, sincer, ce duh m-o fi convins să aştept în staţie până mi-au îngheţat şi venele în mine dar atunci când am urcat în autobuzul 11, îmi venea să îi pup roţile, atât de bine m-am simţit când am descoperit că este cât de cât cald înauntru. Drumul a fost lin şi rapid, fără înghesuială şi în condiţii cât de cât decente dar aşteptatul, Doamne! aşteptatul până să vină autobuzul nu are cum să te convingă să îţi laşi maşina acasă.

Din acelaşi registru: una din staţiile principale ale oraşului are programul autobuzelor afişat în halul ăsta. Am dat câteva ture staţiei până să descopăr fiţuica cu programul. Noroc cu cele câteva procente speranţă de viaţă a bateriei mobilului, încât am putut să caut programul autobuzelor.

Am fost la cele două cinematografe 3D din Sibiu pentru a vă spune care e mai fain.

Da, da, chiar avem două cinematografe 3D în Sibiu, ambele deschise de curând: vechiul cinema Arta redeschis după un proces de „igienizare” și cinematograful din fosta Casă de Cultură, denumit acum Centrul Cultural Ion Besoiu.

Prima oară am fost în sala cinematografului Ion Besoiu. Holul mare și casa de bilete modernă m-au făcut să cred că s-ar putea să fie ce trebuie. Apoi m-am răzgândit stând la coada de popcorn mai bine de 10 minute, cu doar doi clienți în fața mea. Singura angajată ce are grijă să toarne la făcut boabele de porumb, să servească apa, să dea rest și să împartă ochelarii 3D a făcut să intrăm în sală pe întuneric, proiecția începând deja de câteva secunde. Am văzut filmul Alpha ce trebuie neapărat văzut în 3D, unul dintre foarte puținele fime ce au primit din partea mea nota 9 pe imdb.

Sala e atât de mare încât nu au fost ocupate nici 10% din locuri. Vreo 40 de oameni plătitori de bilet pe 503 scaune. Ceea ce nu e rău pentru că ai intimitatea ta și nu te deranjează orice ronțăit al vecinilor, așa cum se întâmplă la cinema Arta, de exemplu.

La cinema Arta am îndurat preț de câteva minute bune discuțiile vecinilor, deși filmul începuse. Aveau ei de terminat ceva super important (cum se face o ciorbă, cred) de nu se puteau concentra la film. Sala a rămas așa cum o știți, deși a trecut printr-un proces de renovare. Pereții sunt învechiți și atmosfera comunistă, doar scuanele sunt noi și destul de confortabile.

Barul din holul cinema Arta funcționează mai bine, făcând față celor 50 de oameni ce așteptau să vadă The Predator. De aici nu am mai cumpărat și apă așa că nu pot face o comparație reală a prețurilor de la bar dar, oricum, biletul la filmul 3D costă 20 lei la Cinema Arta și 22 lei la Cinema Ion Besoi, la filmele 2D prețurile fiind de 15 respectiv 17 lei. Biletele se pot cumpăra și online pe eventbook.ro. Ochelarii 3D se cumpără la ambele cinematografe cu 5 lei.

Cinematograf Sibiu Ion Besoiu Arta
Lobby 9 7
Casa de bilete 9 8
Bar 7 8
Băi 9 8
Sală 9 8
Scaune 7 8
Ecran 9 8
Atmosferă 9 8
Prețuri 9 10
Experiența 3D 10 8
Nota/100 pcte 87 81

Am mâncat La Plăcinte înainte de a se închide. Habar nu aveți ce ați pierdut.

Să fi trecut mai bine de o lună de când am intrat într-o dimineață în restaurantul La Plăcinte de la Sibiu. În întâmpinare mi-a venit un chelner care m-a „servit” cu un meniu. Căutam ceva bun care să îmi țină de foame pe puțin 8 ore așa că am ales, deloc original, mic dejunul moldovenesc… că doar eram într-un restaurant moldovenesc.

Mirosul de fasole era exact ce îmi trebuia în dimineața aia. În alte împrejurări nu cred că m-aș fi apropiat de fasole cu cartofi prăjiți la 9 dimineața dar… nu ești tu când îți este foame 🙂 așa că m-am năpustit asupra lor precum leul atacând o căprioară rătăcită. Iar cu pâinea aia tăvălită în ou, o minunăție. Deși puțin picantă, fasolea făcea toată diferența în farfuria în mijlocul căreia stăteau două felii de roșie pe un pat de salată. De zici că asta ar fi fost cireașa de pe tort.

Nici nu trecuse mirosul de fasole aburindă că m-am și trezit savurând deja cafeaua așa cum unii savurează o țigară după o partidă bună de sex.

Dar asta-i viața… după ce în doi ani am încercat în mai multe rânduri să mă relaxez și eu la un mic dejun La Plăcinte (și niciodată cu succes din cauză că nu se deranja nici un chelner să mă bage în seamă pe terasă) iată că acum, când am descoperit minunăția asta de mic dejun moldovenesc, s-a și închis restaurantul.

Eh, asta e. Dacă cumva nu ați mâncat niciodată La Plăcinte, habar nu aveți ce ați pierdut.

The Big Picture Festivalul Medieval 2017

Festivalul Medieval „Cetăţi Transilvane” de la Sibiu a ajuns la ediţia a XVII-a. Piaţa Mare a fost iar plină, timp de trei zile, cu cavaleri şi domniţe, spade şi făuritori de spade, cai şi concerte medievale.

Şi, ca în fiecare an, fotograful Ovidiu Matiu a surprins atmosfera în cele mai interesante cadre, mulţumindu-ne retina pentru a nu ştiu câta oară. 80 de fotografii, tot atâtea momente unice din festival.

Şi dacă vreţi să vă aduceţi aminte cum arăta Festivalul Medieval „Cetăţi Transilvane” în anii trecuţi, iată linkuri spre imaginile din 2014, 2015 şi 2016. O adevărată colecţie de imagini grăitoare.

Iar la sfârşitul acestui articol, 20 de alte imagini cu trecători prin Piaţa Mare: unguri, americani, spanioli, italieni, arabi, ortodoxi şi catolici, sibieni, timişoreni, clujeni şi constănţeni, cu toţii surprinşi în costume medievale de secolul XIII, cu ajutorul cabinei foto TakeaSmile.ro Photobooth!

 

Festivalul este organizat de șaptesprezeceani la Sibiu de către Casa de Cultură a Municipiului Sibiu, cu sprijinul partenerilor Hotel Ibis, Pardon Cafe, IVB Media, Ost Cultural Events, Complexul Național Muzeal Astra Sibiu, Take a Smile Photobooth și a partenerilor media Magic FM, Capital Cultural, Profil Cultural, Zile și Nopți, Hermannstädter Zeitung, Sibiu 100%, Ora de Sibiu, Știri de Sibiu, ceMerita.ro, TurnulSfatului, PRO TV.

Începe Festivalul Medieval „Cetăți Transilvane”, Sibiu

Weekendul medieval începe astăzi la Sibiu, în Piața Mare, cu 123 de evenimente pentru toate categoriile de public. Programul cuprinde spectacole de teatru pentru copii, ateliere interactive, demonstrații de luptă, expoziții de arme și armuri, concerte de muzică medievală, animații stradale, conferințe, prelegeri filosofice, tururi ghidate, spectacole pirotehnice sau demonstrații de măiestrie a meșteșugurilor tradiționale și… cabina foto TakeaSmile.ro Photobooth 🙂

Cei 200 de artiști invitați la această ediție, a XVII-a, vor deschide Festivalul Medieval „Cetăți Transilvane” cu o paradă ce se va termina în Piața Mare, acolo unde trupa letoniană de rock medieval, Obscurus Orbis, va concerta pe scena festivalului. Întregul program al festivalului îl puteți găsi pe site-ul www.fmct.ro.

Vineri și sâmbătă între 12:00-16:00 și duminică seară între 18:00-22:00 vă puteți îmbrăca în costume medievale pentru a vă face poze la cabina foto TakeaSmile.ro Photobooth pe care o vom monta în zona scenei din Piața Mare. Pozele se vor tipări imediat, gratuit, iar dacă le share-uiți pe Facebook primiți și 10% reducere la închirierea cabinei foto oricând în perioada 2017-2018.

De ce Sibiul e în topul orașelor “de văzut”

Sunt pe un vapor la întoarcere din Delta Dunării spre civilizație. Merge cu doar 10 km/h, suficient de încet încât să mă enervez că pierd timpul în felul ăsta dar, pentru că nu aveam așteptări prea mari, sunt relaxat și privesc țărmul din zare apropiindu-se domol.

O săptămână petrecută în Crișan, un sătuc pustiu ce se întinde kilometri pe țărmul brațului Sulina. O căsuță cu camere întreținute modest, dotate cu băi înghesuite în care te chinui să faci un duș normal.

Cu toate astea, pe peretele pe care stau agățate capete de pești exact ca animalele împăiate în cabana unui vânător înrăit, la capătul acestora stă agățat “trofeul” cel mai de preț – tabloul cu nota 9,7 oferită de clienții ce au fost cazați aici. Comparând cu notele primite de hoteluri aproape luxoase din toată lumea, tinzi să crezi că acea căsuță din capăt de lume este o minunăție horeca, datorită impresiilor exagerat de bune ale turiștilor.

Așa și Sibiul, este întotdeauna în topul orașelor “de vizitat” pentru că turiștii nu se așteaptă să găsească în el mai mult decât un oraș prăfuit din Estul Europei iar când ajung aici, rămân uimiți. Nu că ar fi el un oraș-minune, să fim serioși!

Editorial apărut în publicaţia Zile şi Nopţi Sibiu.

Sibiul de după terasele de tip „şură”

Veşnica discuţie cu privire la terasele crâşmelor din Sibiu a revenit pe zidurile Facebook-ului.

Nu e o noutate, patronii de cafenele şi restaurante încearcă să lungească cât pot de mult sezonul teraselor astfel încât construiesc tot felul de instalaţii de lemn pe care să le închidă cu prelate (contra ploii şi vântului), încălzindu-le cu sisteme speciale (pentru căldură spre toamnă). Doar că… astfel nu se mai vede oraşul.

Haideţi să vizităm puţin Sibiul aşa cum se vede el acum:

Acesta este cea mai importantă stradă pietonală din Sibiu. Desigur, nu vedeţi în acest moment din cauza teraselor dar clădirile ce au frontul spre această stradă sunt foarte interesante. Ele sunt realizate în stil baroc provincial sau în stilul arhitecturii eclectice.

Pe dreapta, se află cel mai vechi restaurant din Sibiu care funcţionează fără întrerupere în aceiaşi locaţie şi al doilea ca vechime care funcţionează sub aceiaşi firmă – Bufniţa. Este o clădire monument istoric unde Josef Drexler avea o berărie încă din a doua jumătate a sec. XIX. Clădirea nu se poate vedea dar puteţi veni să vizitaţi oraşul iarna, atunci când pietonala nu este plină de construcţii de lemn pentru terase.

De asemenea, tot pe partea dreaptă, aţi fi putut vedea o clădire cu faţadă unică în Sibiu, cu coloane la nivelul parterului şi balcon exterior întins pe toată lăţimea faţadei, la etaj. Balustrada metalică a balconului este caracteristică ultimului sfert de secol XIX, având elemente neoclasice. Ceea ce puteţi vedea, totuşi, dacă vă ridicaţi privirea deasupra construcţiei terasei, sunt bowindow-rile cu trei laturi dispuse la extremităţile faţadei.

Pe stânga ne putem lăuda cu clădirea monument istoric ridicată la sfârşitul sec. XIX de Gustav Reissenberger. Aceasta are faţada în stil neoclasic şi este bogat decorată cu bosaje şi lezene cu capiteluri corintice. Ar fi frumos să o puteţi vedea şi fotografia, este chiar specială.

O clădire specială din Pţa Mare a Sibiului este şi ea undeva după această construcţie de lemn ce adăposteşte o terasă. Ancadramentele din piatră şi picturi murale din partea superioară a faţadei au fost descoperite în timpul lucrărilor de reabilitare din 2006. De atunci, clădirii i se spune „Casa cu lei”. Portalul sculptat în piatră, aflat la intrarea în curtea interioară, nu se vede nici el dar vă recomand să vă strecuraţi pe după construcţia de lemn existentă pentru a-l fotografia de aproape.

Bonus, o fotografie cu minunata Piaţa Mare.

Iniţial voiam sa fac un articol comparativ cum se vede oraşul cu şi fără terasele de tip „şură”. Dar am renunţat. Atunci aţi fi văzut că oraşul este într-adevăr frumos şi poate nu aţi fi observat că acum el nu se vede deloc.

IFG – dragoste pentru CSU (filmul).

Am început să merg la meciurile CSU Sibiu când aveam 14 ani, atras de entuziasmul vecinilor mei care descriau atmosfera și spiritul CSU. Iată că după aproape 20 de ani, în fruntea galeriei echipei de baschet stă același om – Florin Iacob. IFG cum îi mai spunem noi.

După atâta timp în care Florin a luptat alături de echipă pentru ca aceasta să ajungă din nou în finala Ligii Naționale, acum, când CSU Sibiu este la un pas de a rejuca meciul decisiv pentru câștigarea unui nou titlu național, IFG este condamnat să vadă meciurile din spatele sălii.

Am petrecut alături de el o zi de meci. I-am simțit până pe șira spinării trăirile și regretul că îi este interzis să intre în sală și am decis să memorez acele momente într-un clip video. Iată-l:

„CSU a avut întotdeauna jucători care au jucat cu inima pentru echipă, pentru culori. Continuați să umpleți sala la fiecare meci chiar dacă uneori mai și pierdem și să ne bucurăm împreună și la înfrângeri la fel ca la victorii pentru că acești băieți joacă cu inima pentru CSU și indiferent de scorul de pe tabelă, noi vom fi învingătorii. Acesta este spiritul CSU care s-a născut acum 45 de ani și care va dăinui atâta timp cât noi și cei care vor urma vom pune suflet în tot ceea ce vom face. Vă rog să strigați și pentru mine deseară și abia aștept să mă întorc în mijlocul vostru. Hai CSU!” – Florin Iacob, liderul galeriei CSU Sibiu

Cum arată Sibiul pe Google Street View?

Mă plimbam şi eu ca tot românul (?) prin muzeele din Sibiu… pe Google Street View. Aşa am ajuns să hoinăresc pe străzile oraşului şi ştiţi ce am descoperit? Un Sibiu plin. Plin de evenimente. Festivalul Medieval, Cibin Fest sau Sibiu Sands apar pe Google Street View. Din păcate, în nicio imagine surprinsă prin centrul oraşului nu apare un trubadur îmbrăcat în haine medivale sau o voleibalistă relaxându-se pe plajă în Pţa. Mică ci doar imagini cu camioane ori scene ce se montează pentru viitoarele evenimente.


Bonus:

P.S. Da, ştiu că nu ştiaţi că muzeele din Sibiu se pot vizita online. Nici eu nu am avut până acum curiozitatea să întru pe Google Street View şi să mă plimb prin ele… stând pe fotoliu în faţa calculatorului. Iată câteva imagini:

Am fost dat în judecată de o polițistă locală.

Ironic sau nu, în 1 aprilie 2015, am fost dat în judecată de o polițistă locală din Sibiu. I s-o fi părut un lucru amuzant și o păcăleală bună să înceapă un proces la care nu avea de gând să se prezinte la nici o înfățișare, că doar nu o costa nimic.

Poate mai țineți minte articolul ăsta

Am luat-o pe cocoaşă de la cei ce ridică maşinile. Şi nici măcar nu am parcat neregulamentar!

Eh, doamnei Dubleșiu Mihaela, polițista locală al cărei nume nu am vrut să îl amintesc la momentul publicării articolului respectiv (pentru că doamna credeam că e total neimportantă, subiectul video-ului din articol fiind cu totul altul), i s-a părut o cale bună de a scoate niște bani de pe spinarea mea. Dar nu oricum, ci găsindu-mă vinovat pentru comentariile răutăcioase postate de necunoscuți pe alte site-uri care au preluat video-ul meu: Ora de Sibiu și Turnul Sfatului.

Da, ați înțeles bine: nu am publicat numele ei, i-am blurat fața în video, comentariile nu erau postate de mine, site-urile unde comentatori răutăcioși sunt la ordinea zilei nu sunt ale mele și nu am legături cu ele, dar cu toate astea, Dubleșiu mi-a cerut mie 15.000 lei daune morale pentru că… ea a avut un comportament total inacceptabil pentru un polițist local.

Nici un bine nu rămâne nepedepsit

Nu aș fi amintit acum de Poliția Locală dar acestă instituție a fost importantă (fără voie) în procesul deschis de Dubleșiu pentru că s-a folosit în plângerea prealabilă cât a putut de mult de „integritatea” muncii ei și de respectul pe care oamenii trebuie să îl aibă pentru uniformă… deși toată declarația ei a fost o minciună de la cap la coadă. În fapt, pretenţiile ei financiare au fost motivate de „lezarea imaginii de poliţist local”.

Cele mai amuzante păcăleli din plângerea polițistei au implicat oameni precum directorul Poliției Locale și chiar și Primarul Sibiului. Cu toții am complotat să îi facem rău… așa a susținut reclamanta timp de doi ani, atâta cât a ținut procesul. Asta deși eu am refuzat să depun vreo plângere împotriva ei și nu a fost în niciun fel sancționată.

La fel de ironic, acum, după exact doi ani de când Dubleșiu m-a dat în judecată, s-a reluat ridicarea mașinilor în Sibiu. Tot ce sper este ca cei angajați de data asta la „serviciul ridicări” să fie oameni, nu ciudaţi mincinoşi neciopliţi.