Lună: mai 2011

Transylvania International Horse Show, ed. 1

Cu ajutorul Trilulilu, am ajuns astăzi la Transylvania International Horse Show, undeva la vreo ora jumate de Sibiu, cu 16 km. înainte de Sighişoara, pe stânga. Adică la Cross-Country Farm, in comuna Hoghilag.

Pe lângă căldura moleşitoare, au mai fost prezenţi concurenţi din 15 ţări care au participat timp de trei zile la probele de dresaj, obstacole şi cross-country. Numai bine să-mi revină dorinţa de a învăţa să călăresc pentru că anul trecut am avut câteva tentative nepuse însă în practică.

Concursul în sine a fost organizat ok, cu tribună pentru public, terasă şi mâncare (scumpe, ce-i drept) şi o zonă de VIP unde puteai privi de pe canapeaua albă, pe plasmă, concursul filmat live.

Vă las mai jos cu multe poze drăguţe: Continuă să citești Transylvania International Horse Show, ed. 1

Iubesc ca lumea să fie a mea!

A mea, adică la picioarele mele. Cred că nici acum n-am zis-o chiar bine. De fapt, iubesc să iau la picior lumea în lung şi-n lat, să merg prin lume, clar. Aşa simt eu că lumea e a mea. Vreau să cunosc cât mai multe civilizaţii, să văd multe, multe locuri şi să fac cât mai mulţi, mulţi kilometri.

Ştiţi cum am ajuns anul trecut în Suedia? Vrând să merg la Amsterdam. Nici voi nu ştiţi care e legătura, nu? Hai că v-o zic pe scurt, acum. De vreo 2 ani îmi tot plănuiesc să ajung la Amsterdam. Şi aşa mi-au ieşit de fiecare dată planurile încât am ajuns tot prin alte locuri. Eh, la fel şi anul trecut. Mi-am spus că dacă tot plec la Amsterdam, hai să trec şi pe la Veneţia 2 zile pentru a vizita Bienala de Arhitectură. Am rezolvat partea asta dar zborurile de legătură Veneţia-Amsterdam-Veneţia nu au fost tocmai ok (perioadă, preţ etc) aşa că, din click în click, m-am trezit rezervând bilete de avion spre Stockholm. Şi Amsterdamul a rămas în continuare nebifat. Continuă să citești Iubesc ca lumea să fie a mea!

De ce imi place la Open Coffee?

Simplu. Pentru ca acolo gasesti oameni cu idei.

De dimineata am fost la a doua (sau a treia?) mea intalnire cu Open Coffee Club Sibiu. Nicidecum un club exclusivist, mai degraba unul targetat.

Prima oara cand am fost ma simteam putin stingher pentru ca eram parca de pe alta planeta, nu intelegeam limbajul IT-istilor care si cand sorbeau cafeaua o faceau in limbaj html. A fost insa ok.

De data asta insa lucrurile au fost mai pe intelesul tuturor. S-au prezentat 3 proiecte web sibiene aflate inca intr-un stadiu incipient iar oamenii de fata au oferit un feedback realist si idei pentru dezvoltarea si monetizarea siteurilor.

Un demistificator de credite, un site pentru cei ce studiaza in Viena si un site pentru mobil ce-ti arata toate punctele de interes din zona in care te afli. Continuă să citești De ce imi place la Open Coffee?

Blonda, chiorul şi piticul

Jurnalul Naţional ne dă lumea pe spate, ne răvăşeşte toate idealurile şi pune România într-o pată neagră, chiar dacă de fapt ea e pur alb. După 21 de ani, atunci când sărbătoream cu toţii că am scăpat de comunism (că deh, aşa a zis Brucan şi cine suntem noi să-l contrazicem) un jurnal, naţional încă, ne face să ne băgăm picioarele în ele previziuni. Chiar şi previziunile lui Nostradamus despre Romania nu mai pot fi luate în seamă pentru că, nu-i aşa, ştim noi cum să le ocolim. De aia suntem români.

O piesă de teatru a fost interzisă în România anului 2011 doar pentru că se numeşte „Blonda, chiorul şi piticul”. Cine-ar fi crezut că e posibil aşa ceva în România!?!

Detalii în Jurnalul Naţional.

Revoluţie în Spania?

[EDIT] Şi Italia fierbe. Urmărind #italianrevolution pe Twitter şi Facebookul, mâine vor fi revolte mari şi acolo. Se scriu sute de tweeturi pe minut, în unele oraşe deja oamenii au ieşit în stradă.

Am pus Livestream-ul cu protestele din Spania, în bara din dreapta. Chiar în momentul în care scriu rândurile astea a picat transmisia. Nu ştiu dacă va reveni dar las deocamdată ecranul activ.

Puerta del Sol, km. 0 al spaniei e ocupată de câteva zile de protestatari care s-au mutat cu corturile aici. Mediatizarea protestelor din Spania e aproape de zero. În România nu am auzit nimic de ele la ştirile tv şi nici măcar prin ziare.

Chiar dacă pe Twitter s-a făcut şi pentru România un hashtag #romanianrevolution, eu zic să mai aşteptăm câteva zile că şi-aşa in 21 mai vine sfarsitul lumii şi va rezolva problemele noastre.

Cine e Dumnezeul pe pământ?

Ne întristează când vedem câini măcelăriţi, ne revoltăm când vedem cai duşi la abator dar nu schiţăm nici un semn de indignare atunci când transăm un porc sau tăiem gâtul unei găini. Ne plac cărpioarele. Şi la gust sunt foarte bune. Băgăm ace în buza peştilor, îi chinuim, îi lăsăm să moară pe uscat şi de multe ori le rupem solzii cât încă mai respiră. Împuşcăm păsări. Deschidem petiţii împotriva uciderii animalelor. Anumitor animale.

Oare cine şi când a stabilit ce animale pot fi îngrădite, chinuite, măcelărite şi mâncate şi care nu?

Poze cu caii sălbatici din Pădurea Letea

Eu unul habar nu aveam că şi în România există cai sălbatici. Vedeam prin filme cum haite de cai sunt atracţie turistică şi cum se fac bani frumoşi doar privindu-i. Pe noi ne interesează însă banii din măcelărirea lor. Ducem astăzi 71 de cai la abator ca să facem spanac din carnea lor, genţi din păr şi ciorbă din testicule. Că altfel nu-mi explic.

Totul a început de la faptul că Direcţa Silvică Tulcea şi Administraţia Rezervaţiei Biosferei Deltei Dunării au cerut localnicilor din Letea să strângă caii sălbatici pe motiv că mănâncă coaja copacilor şi strică pădurea. Au fost prinşi, aruncaţi într-un ţarc şi chinuiţi. Apoi, când au aflat că pot primi câte 100 de lei pentru fiecare cal, localnicii s-au făcut peste noapte proprietari. Nu contează că 20 dintre caii din pădurea Letea ce merg azi la abator sunt mânji. Banii vorbeşte. Continuă să citești Poze cu caii sălbatici din Pădurea Letea

De ce românii nu… apreciază?

[EDIT] Nu ştiu de ce îmi tot dispar videourile din articole. Am editat, am pus acum şi video la sfârşit.

În urmă cu câţiva ani am fost la o nuntă în Franţa. Acolo cele mai ascultate şi în vogă melodii erau unele româneşti. În special melodii O-zone. Le mai ştiţi… alea cu nu-mi răspunzi la SMS, Dragostea din tei etc. La un moment dat s-a făcut karaoke la care francezii cu toţii ştiau pe dinafara versurile, spre deosebire de noi.

Rezumându-mă doar la muzică, Inna face şi ea ravagii prin topurile internaţionale, e chemată la petreceri private prin SUA şi cântă cu cântăreţi consacraţi. Noi o înjurăm. Abia ce a avut zilele astea primul concert în România.

Mai sunt mulţi alţii care sunt apreciaţi şi lăudaţi în toată lumea. România nu doar că nu-i respectă dar aruncă cu pietre în ei cu fiecare ocazie. Suntem noi o naţie de frustraţi? Că deh, la noi proverbul să moară capra vecinului e învăţat de la cele mai fragede vârste.

Dacă până şi  Bloodhound Gang… Continuă să citești De ce românii nu… apreciază?

Care-au fost maşinile?

Revin la super-maşinile de pe circuitul din Paris, pentru că aşa o experienţă n-o trăieşti în fiecare zi. Tocmai de asta, mai jos aveţi şi caracteristicile maşinilor.

O chestie foarte faină a celor de la Pro’Pulsion a fost că te filmau în permanenţă atunci când erai la volan. La intrare primeai un badge cu un memory stick Pro’Pulsion. De fiecare dată când intrai în vreo maşină, copilotul tău introducea stickul într-un dispozitiv special şi începea automat înregistrarea. La sfârşit, puteai cumpăra, în schimbul a 50 de euro, filmuleţele cu tine. Care filmuleţe sunt realizate exact ca în jocurile pe calculator. Imaginea mare e cu filmarea pistei, in coltul din stânga te vezi tu iar în dreapta kilometrajul şi pista, arătându-ţi tot timpul unde te afli. Filmările le puteţi vedea la Pancu.

Să revenim, câteva date despre maşini: Continuă să citești Care-au fost maşinile?

Cum se tratează românii?

Pentru a doua oară anul ăsta, simt că parcă mă ia răceala. Nu sunt răcit aşa cum ştiam eu, adică nu-mi curg mucii pe buză în jos şi nici febră nu prea am doar că m-am trezit de dimineaţă cu o uşoară ameţeală şi dureri de oase. Parcă am frisoane permanente şi mă doare capul, exact între ochi.

Cum se tratează românii în cazuri dinastea? Ceaiuri, ierburi, bere rece, somn toată ziua, frecţii şi masaje, pilule sau o fi doar o stare de oboseală de la noaptea nedormită în faţa calculatorului şi nu e nevoie de nimic altceva decât un sfăroit sănătos?

Nebunie pe străzile Parisului

Imaginile de mai jos sunt de pe străzile Parisului, de la finala Cuper Franţei la fotbal – Lille vs. Paris Saint-Germain.
În apropierea grupului ăsta de câteva sute de fani PSG, asteptau pregătite vreo 15 maşini de intervenţie, pline cu poliţişti. Cu toate că PSG a pierdut cupa în ultimul minut de joc (Ludovik Obraniak de la Lille OSC a înscris în minutul ’89), nu am văzut scandal pe străzi. Ba mai mult, în momentul resprectiv am crezut că Paris Saint Germain a câştigat meciul.

Pro'Pulsion – stagii de pilotaj Circuit de l'Ouest Parisien, Dreux

În weekend am dat o fugă până în Franţa pentru a conduce câteva maşini de maşini, pe un circuit de raliu, printre care Lamborghini Gallardo, Porche 997 GT3 Club Sport, Audi R8, Aston Martin V8 Vantage, Nissan GTR, Subaru Impreza WRX STI, trimis de Agenţia Fii Magician. Prietenii ştiu de ce.

Mă aşteptam să fie doar câteva maşini şi să ai acces în principal să le vezi ca într-o expoziţie, aşa cum sunt expoziţiile de maşini de pe la noi. Dar nu, pe câteva sute de metrii pătraţi erau strânse maşini de milioane bune de euro şi toate erau la liber. Puteai ambala orice maşină oricât de mult vroiai, pe circuit. Asta dacă aveai bani, normal, pentru că preţurile începeau de la 79 de euro pentru 3 ture de circuit, până la 429 euro pentru două serii a câte 6 ture, pe o singură maşină.

Înainte să te lase să urci la volan, se ţine un curs teoretic de vreo jumătate de oră în care te învaţă cum să accelerezi şi să frânezi, care este circuitul şi lucruri de genul ăsta. Cursul se ţine în franceză, deci nu de foarte mare ajutor pentru cei ce nu ştiu limba. Există însă şi instructori care ştiu să vorbească engleză. După curs, mergi inclusiv în recunoaştere de traseu pentru a vedea şi practic cum vor decurge lucrurile. E de înţeles toată pregătirea asta, nu cred că vrea cineva să ieşi de pe pistă la 200 km/h, cu o maşină de câteva sute de mii de euro. Continuă să citești Pro'Pulsion – stagii de pilotaj Circuit de l'Ouest Parisien, Dreux

Salutari din Paris (2)

Daca traiesti intr-un oras mare cum e Parisul, cu o suprafata de 1450 km patrati, iti asumi faptul ca un sfert din viata ti-l petreci in tunelurile metrourilor, ca soarecii.

Am calculat rapid cam cat timp am petrecut traversand orasul prin subteran. Rezultatul nu e multumitor deloc. Posibil chiar sa fi inspirat mai mult aer puturos de tunel in ultimele doua zile decat am vazut cerul.

E o problema asta.

P.S. Inca cateva poze: Continuă să citești Salutari din Paris (2)

40 de muzee din România participă la Noaptea Muzeelor

Noaptea Muzeelor se sărbătoreşte anul ăsta sâmbătă, 14 mai 2011. Totul a început în urmă cu 7 ani, la iniţiativa Ministerului Culturii şi Comunicării din Franţa, evenimentul fiind patronat de Secretarul General al Consiliului Europei, de UNESCO şi, anul ăsta şi de ICOM.

Am aruncat puţin un ochi peste programul muzeelor din România şi mi-a atras atenţia Muzeul Labirint din Bucureşti realizat de Muzeul Naţional de Istorie Naturală „Grigore Antipa” şi Muzeul Naţional al Ţăranului Român. Dacă vă uitaţi doar puţin mai jos pe blog, în arhiva articolelor, o să vă daţi seama de ce mi-a atras atenţia. Continuă să citești 40 de muzee din România participă la Noaptea Muzeelor

Cele mai frumoase 100 de momente din viaţă

Ştiţi că sunt înnebunit după excursii şi plecat aiurea de-acasă, nu e nici o noutate asta. Neveste-mii i s-a pus pata de câteva zile pe Cuba, o veche atracţie a mea. Şi de parcă nu ar fi fost de-ajuns tv-ul şi internetul, am mai primit şi o carte cu Cele mai frumoase 100 de locuri din lume de la Monica, motiv ca soţioara mea dragă să-şi petreacă zilnic câte juma’ de ceas pe tron, delectându-se cu poze şi poveşti.

Anul ăsta am petrecut mult prea puţine ore prin lume. A venit cazul să încui şi eu uşa pe dinafară, pentru câteva zile. Nu va fi Cuba dar…

Rolul social media (SMS Sibiu)

Revista Biz a adus miercuri la Sibiu cei mai cunoscuţi bloggeri şi influenceri din România. Timp de 6 ore, Zoso, Piticu, Chinezu şi Bobby Voicu au stat faţă în faţă cu oameni implicaţi în online şi reprezentanţi ale firmelor din Sibiu, Braşov, Cluj, Ploieşti, Bucureşti şi au dezbătut importanţa social media.

Încă de la primul blogger ce trebuia să-şi susţină prezentarea, Summitul s-a transformat în spaţiu de discuţii libere. Cei aflaţi în public nu au încetat să pună întrebări speakerilor şi discuţiile au ajuns în scurt timp la „cât de mult câştigă un blogger”. Aşa s-a aflat că cel mai citit blogger din România poate câştiga 25.000 euro/an, o sumă mult mai mare decât ar putea câştiga în alte ţări, cu populaţie mai mare, precum Serbia, unde câştigul maxim este de aproximativ 500 euro/an.

Bloggerii muncesc mult

Pe lângă discuţiile despre banii câştigaţi din blog, s-a mai vorbit şi despre cât de influenţabil poate să fie un blogger în comunitate şi despre faptul că este important ca aceştia să-şi păstreze părerile şi imaginea şi în mediul offline, dacă vor să fie credibili.

Continuare articol