Mă umplu de invidie (pozitivă) atunci când văd că într-un oraş aşa mic cum e Mediaşul, sala de la Medias Mentorship a fost plină şi la Medias Blog Awards au fost înscrise mai mult de 40 de bloguri.
Astăzi voi merge până la Mediaş pentru că oamenii de acolo fac un nou Mediaş Blog Awards.
Fiind în juriu, am intrat pe toate blogurile ce s-au înscris în concurs. Pe de o parte sunt mândru că într-un oraş aşa mic sunt 40 de bloguri dar pe de cealaltă parte am fost puţin dezamagit văzând unele cu doar 4-5 articole în tot anul 2011.
S-au anunţat mari reduceri mari pe Emag, Evomag şi încă câteva siteuri de gen. Mi-aş fi luat şi eu un dinăsta dar nu am avut succes. S-au făcut, se pare, liste de aşteptare încă de cu noaptea în cap şi eu nu am ajuns să fiu printre norocoşii cumpărători al unui televizor la reducere de 80%. Încercaţi voi să intraţi pe site-urilor de mai sus că mie mi-e imposibil.
Aş fi curios de-un calcul al pierderilor înregistrate de magazinele online pe perioada în care serverele sunt picate. Şi, eventual, de deciziile luate de managment împotriva celor ce se ocupă de pentru a nu se mai întâmpla asta.
Joi, chiar de 1 decembrie, Grimus vine din nou în Music Pub din Sibiu. De data asta îşi lansează noul album – Egretta şi se anunţă un concert tare, cu sibienii de la The Noise în deschidere.
Ultimele două concerte Grimus le-am trăit cu intensitate maximă, unul în Music Pub unde a fost full de oameni faini, vocalistul a cântat pe mese şi a făcut schimb preţ de-o melodie cu o fană din public. Al doilea concert l-am petrecut într-un tren în mişcare, la cheful Beck’s. Şi atunci ne-am dansat aproape să călcăm oamenii din trupă în picioare, aşa multă lume era. Hai, gata cu vorbele, vedeţi mai jos atmosfera:
Nu am înţeles niciodată de ce să faci copii e uşor dar să ai copii e greu. Adică… a ejacula un copil e la îndemâna oricui, orice inaptă poate să facă 13 suflete fără probleme apoi să-i lasă să moară de foame şi să muncească prin noroaie pentru un colţ de pâine uscată. Nimănui nu-i este interzis să facă copii, numărul puradeilor este nelimitat şi mărimea burţii este invers proporţională cu iq-ul.
Să adopţi însă un copil este chinul de pe lume. Oameni disperaţi pentru că nu au un suflet mic cât puricele în braţe, că nu au cui să-i ofere cunoştinţe şi învăţăminte de viaţă, oameni care se uită după copiii vecinilor cu invidie, acestor oameni le este interzis să crească unul. Şi-l doresc, ar face orice pentru el, poate chiar mai mult decât pentru un copil natural, de frica să nu-l piardă. Dar cu toate astea, nu le sunt permişi, nici măcar unul de 13 ani murdar şi neîngrijit, scos dintr-un canal.
Evident că o cunoaşteţi deja pe Diana-Ribana şi toate minunăţiile ce ies din mâinile ei. Haine, genţi, cercei sau broşe, orice face ea pot să v-o spun cu mâna pe inimă că are minim un gram de suflet în ele. Vă şi invidiez că-mi luaţi ce în mod normal ar fi trebuit să fie doar al meu, dragostea neveste-mii, dar mă şi bucur pe de-o parte că puteţi vedea şi voi zâmbetul ce mi-l arată zilnic, clipă de clipă. Răbdarea şi bucuria cu care face lucruşoarele astea mă face ca eu să fiu un mic muncitor în lumea asta. Atâta migală nu poate avea nimeni, îmi spun zilnic. Şi totuşi, are.
Iar pentru că are sufletul aşa mare, doar v-am spus, s-a gândit să mai împartă şi cu voi unele accesorii. Are trei premii pentru voi aici pe blog, trei premii la Lilişor şi încă unul, mai mare, cadou de Moş Nicolae, direct la Diana-Ribana pe blog. Continuă să citești CONCURS Diana-Ribana
Cum era de aşteptat, primul care a pus cortul pe Wall Street este un român şi simbolul protestelor Occupy Wall Street este un român, acelaşi român, arestat până acum de cinci ori, ultima oară cu capul plin de sânge.
Ce este interesant la deştepţii ce Occupy Wall Street este felul lor de organizare. Şi-au dat seama că nu sunt toţi o apă şi-un pământ aşa că există o zonă arisocrată cu biblioteci şi cafenele ce încearcă să Continuă să citești Frustrarea socială
În Sibiu există o şcoală cu predare doar în limba germană. Alfabetul şi istoria se învaţă în germană şi cu toate astea, cunosc români get-beget care-şi aruncă acolo copiii pentru primii paşi în viaţă. Puţin aberant am spune cu toţii. Germana nici nu-i o limbă internaţională care te-ar putea ajuta în orice colţ al lumii.
Foarte sincer vă spun că nu ştiu câte virgine mai sunt prin România. Văd cum dispar încetul cu încetul, multe dintre ele din cauza străinilor. Şi cu toate astea, studiile arată că România este printre puţinele ţări din Europa în care încă mai sunt păduri virgine. Încă.
250.000 de hectare de pădure virgină mai sunt încă în România iar 80% din ele nu au nicio formă de protecţie fiind astfel în pericolul de a fi tăiate fără a încălca vreo lege.
Am avut întotdeauna o atracţie faţă de cifra 7. Şapte e numărul meu norocos aşa că nu lipseşte niciodată de pe biletul meu de loto. Prin copilărie locuiam la numărul 7, bloc 37, aveam 7 nu-ştiu-ce. În fine, v-am spus, mi-a rămas în minte 7-le ăsta.
Văzând porcăria de film Midnight in Paris, mi-am dat seama că de multe ori am avut discuţia „vremurilor bune”. Două femei din cinci şi-ar fi dorit să trăiască în epoci de mult apuse, purtând rochii mari pe structură din oase de balenă, cu dantelărie şi brocarduri. Pe scurt, să fie boeme, cu pipa în colţul gurii şi să meargă pe stradă cu caleaşca, purtând mănuşi lungi până la coate.
Astăzi de dimineaţă nu mi-am verificat mailuri, nu am scris pe blog şi nu am citit presa, mi-am luat tricoul galben Al 6-lea jucător şi am pedalat spre şcoala la care urma să mă întâlnesc cu Cristian Ban şi Jaytornah Wisseh, ambii jucători profesionişti de baschet la CSU Atlassib Sibiu. Timp de o oră, i-au învăţat cum se aruncă cu mingea la coş pe copiii ce s-au bulucit în sala mică de sport a Colegiului Pedagogic din Sibiu.
Parcă doar ieri vorbeam cu speranţă „ce fain ar fi să facem…” şi uite că proiectul Promovarea Baschetului în Şcoli împlineşte zilele astea 5 ani de la prima acţiune. Cinci ani în care sute de copii s-au întâlnit cu idolii lor, cinci ani în care termenul fair-play a poposit în şcolile sibiene alături de giganţii sibiului. În anii ăştia, proiectul Promovarea Baschetului în Şcoli a fost premiat, copiat la indigo în alte oraşe iar anul ăsta este chiar şi cofinanţat de Primăria Sibiu. Cred că nu-i puţin lucru.
Ştiu că un filmuleţ de câteva minute poate nu arată îndeajuns dar vă spun că bucuria ce ţi-o transferă un copil prin zâmbetul lui e ca un drog pentru mine şi pentru toţi ceilalţi ce, după atâţia ani, continuă să creadă că pot schimba destine. În bine.
Eu, în dimineaţa nunţii nu am avut treabă cu invitaţii, cu programul, sau ce face nevasta ori fluturii din stomac, eu învăţam să fac nod la cravată. Ar fi fost puţin penibil sa nu ştiu. La fel de penibil e şi să vezi o femeie spânzurată cu o pânză colorată pentru că nu ştie cum să-şi lege esarfa în jurul gâtului.
Nu ştiu ce-a făcut Dacia Duster ca să câştige onoarea de a fi în headerul unui site cu maşini americane (atenţie!) lângă un BMW, dar ce pot să spun mai mult decât că mă bucur?
…chiar dacă site-ul e cam de caca şi parcă-i făcut de români idioţi ce trăiesc din AdSense
Pe lângă ţigări, alcool, ciocolată şi fundul ăsta, dependenţa de seriale e probabil cea mai nocivă. Plămânii rezistă, ficatul la fel, cu ciocolata şi kilogramele în plus nu m-am înţeles niciodată, hai că fundul ăla pune ceva probleme dar serialele… serialele mă distrug. Sunt slab, mă simt cel mai slab dintre pământeni atunci când răsare soarele, cerul roşiatic se transformă în albastru, lămpile mari de afară se sting şi eu sunt în continuare în faţa nenorocitului de laptop, neputând rezista la un nou episod de 45 de minute. Doar încă unul îmi spun, doar încă unul…
Aseară, un român a devenit mai bogat cu vreo 5 milioane de euro. Probabil nu a dormit toată noaptea şi la ora asta se gândeşte cum împarte banii cu familia, îşi va cumpăra peste o lună o casă în Maldive şi-şi va petrece doi ani la plajă. Asta dacă nu cumva se gândeşte să investească toţi banii în afaceri iar peste 3 ani să-şi ducă viaţa printr-un şanţ pe undeva, fără vreun leuţ în cont. Că dacă era capabil de afaceri bune le făcea până acum, nu aştepta ziua de 13 noiembrie 2011 ora 13 şi 13 minute pentru a deveni afacerist de succes.
Dacă tot e moda cu pupatul moaştelor, nebunul de Zicu a pupat şi el Sfântul 4S. Evident, videoul a fost preluat de presă că doar nu vezi zilnic un blogger făcându-şi cruce (se ştie că bloggerii sunt atei). Abia apoi am aflat că de fapt e nemulţumit de hârtia igienică de la actualul loc de muncă aşa că încearcă să-şi găsească ceva mai pe placul lui. Şi şi-a găsit, e noul înlocuitor al lui Steve Jobs.
Şi-a fost şi 11even. Am văzut şi ascultat oameni noi şi vechi, am revăzut-o pe Adela după muult prea mult timp şi i-am ascultat din nou glasul tremurat al lui Bryu. E puţin curios cum un om aşa de dezinvolt cum e el, care-şi face foarte bine meseria de cameraman, băgându-se printre oameni pentru a ajunge întotdeauna în faţă, care intervievează personalităţi care mai de care din postura de jurnalist, care a dat zeci de interviuri la viaţa lui, omul ăsta, atunci când e pe scenă, cu ochii oamenilor bulbucaţi spre barba lui, abia stă în picioare de cât de tare îi tremură genunchii. Cel puţin aşa spune el. Eu n-am de unde să ştiu adevărul. Dar s-a descurcat perfect şi au fost alţi speakeri cu mult mai emoţionaţi ca el.
În rest, evenimentul poate avea un viitor strălucit dacă organizatorii se vor putea hotărî cum să meargă în continuare: la anul să-i spună evenimentului 12welve şi să-l facă în 12.12.2012 sau să aştepte până în 11.11.2111 pentru o nouă ediţie? 🙂
Dacă tot m-a pomenit Tribuna în weekend în legătură cu muzica ăstora, sau în legătură cu street art, sau… în fine, ceva confuz, dacă tot am fost pomenit de ditamai ziarul că descopăr oameni pentru care pasiunea pentru muzică nu e doar un hobby aiurea, tocmai ce vin cu ceva nou pe piaţă.
Cu mana întinsă aşteptând să primeşti,
Cu impresia că meriţi asta-i tot ce gândeşti.
E uşor să fii mare când în jur toţi se plâng
Işi apleacă privirea şi respectă-njurând
Caut de vreo lună formaţii sibiene însă Youtube-ul nu mă ajută deloc dar, dintr-o întâmplare, am dat de Difamant. Băiatul ăsta (că e doar unul) de 25 de ani scrie, cântă, înregistrează şi caută colaboratori (în special pe voce). Din nou, nu-s eu în măsură să comentez pe marginea melodiilor şi a muzicii în general dar vă las pe voi s-o faceţi. Continuă să citești Muzică de Sibiu. De data asta Difamant.
Nu mai are internetul loc de BMW-uri cu 240.000 km. la bord. Şi-au dat seama toţi ţăranii că degeaba o maşină e de fiţe dacă turuie imediat ce apeşi pe pedală şi acum nu ştiu cum să scape mai repede de ele. Probabil îşi găsesc alţi imbecili ce-şi doresc să se simtă regi măcar pentru o zi deci nu-mi fac griji. Doar că nu-mi pot găsi viitoarea maşină în tot amalgamul ăla de fier vechi.
Am descoperit însă trei bijuterii pe patru roţi. Una la 40,900 euro, cea de-a doua la doar 3,800 euro şi a treia din imagini la 4,320 euroi. La vedeţi mai jos: Continuă să citești Vreau maşină
Mă umplu de invidie (pozitivă) atunci când văd că într-un oraş aşa mic cum e Mediaşul, sala de la Medias Mentorship a fost plină şi la Medias Blog Awards au fost înscrise mai mult de 40 de bloguri.
