Organizator evenimente | CeMerita.ro

Astăzi este Gala AIOS

Asociaţia pentru Înfrumuseţarea Oraşului Sibiu merita o Gală pentru a încununa toată activitatea de până acum a asociaţiei. Activitate ce începe să se vadă tot mai mult în comunitate şi care reuşeşte să aducă în faţa oamenilor cultura şi valoarea Sibiului. Şi, mai nou, a Transilvaniei.

Gala AIOS aduce un nou om de valoare în atenţia noastră, de data asta oferindu-i o distincţie de Ambasador al Sibiului consului general al Germaniei, dlui. Thomas Gerlach, pentru toată activitatea sa de promovare a Sibiului. Iar trofeul i-l va înmâna chiar primarul municipiului Sibiu, Klaus Iohannis ce a acceptat invitaţia noastră.

Dacă vă întrebaţi ce a făcut Asociaţia asta aşa mult încât să merite o gală, vă spun doar programul meu din ultima lună:

1 nov. – vernisaj expoziţie de desen şi compunere Sibiu, oraşul copiilor în incinta Primăriei Sibiu
15-24 nov – Expoziţia Cuvintele Sibiului – Mari Sibieni pe pietonala Nicolae Bălcescu, în colaborare cu artistul Sofian Albert Tiberiu
18 nov – Lansarea proiectului Our Heritage la Biertan şi Sighişoara organizată cu ajutorul colegilor de la Agenţia Respect
19 nov – Lansarea la Tg. Mureş şi Bistriţa
20 nov – Lansarea la Cluj-Napoca
21 nov – Lansarea la Alba-Iulia şi Deva
22 nov – Lansarea la Braşov
25 nov – Lansarea aceluiaş proiect şi la Sibiu
26-30 nov – Expoziţia de fotografie Prin Sibiul Meu realizată cu ajutorul fotografilor Dragoş Asaftei, Alex Dima şi Răzvan Baciu şi a celor de la Ambasada Culturală a Sibiulu de la Bucureşti
27 nov – am lansat proiectul Our Heritage şi la Bucureşti cu ajutorul prietenelor de la Presage
29 nov – Serile Sibiului „Viaţa privată în Transilvania şi în Sibiu” cu dl. Bogdan Andriescu, cercetator in cadrul Bibliotecii Judetene ASTRA din Sibiu, la Wien Cafe
3 dec – Serile de arheologie în parteneriat cu Swiss Webacademy, la Weltkultur cafe und bar
10 dec – Sibiul de altădată cu Horst Klusch, proaspătul cetăţean de onoare al Sibiului, la Kleines Cafe

Astăzi este Gala AIOS după care în mod normal ar fi trebuit să tragem linie şi să luăm o pauză. Dar nu putem sta locului aşa că până la sfârşitul anului mai avem:

18 dec – Călător în lume, Siberia povestită de Georgiana Frunză, la Pardon Cafe & Bistro
19 dec – voi trage obloanele după întâlnirea Serile Sibiului unde voi vorbi despre importantul arhitect sibian Otto Czekelius.

Pentru cei ce încă nu ştiţi, AIOS a fost înfiinţată în 2010, în amintirea Societăţii pentru Înfrumuseţarea Oraşului, organizaţie ce a funcţionat la Sibiu din anul 1879 până în 1948. Scopul înfiinţării a fost acela de a aduce în jurul ei tineri oameni de afaceri, profesori, cercetători, avocaţi, jurnalişti `i politicieni, pentru ca, împreună, să contribuie la sprijinirea şi dezvoltarea comunităţii locale.

Eu zic că am avut ceva treabă în ultima vreme…

Despre Coreea de Sud

Se pare că cele două ~~Corei~~ ţări din peninsula Coreea mă atrag într-un mod în care puţine ţări şi culturi o fac. Pe de o parte datorită, evident, a diferenţelor de cultură dintre ce avem noi aici şi asiatici dar cu siguranţă şi datorită diferenţelor extrem de mari dintre Coreea de Nord şi Coreea de Sud.

Îmi dau seama că mulţi au impresia că putem face cu uşurinţă o paralelă între România şi Republica Moldova cu Corea de Sud şi Coreea de Nord. Nu e chiar aşa, să ştiţi. Anul trecut pe vremea asta îl aveam invitat la Călător în lume pe Imperator, povestindu-ne de Coreea de Nord (informaţii aici). Vă spun, ce se întâmplă acolo este SF. Comunismul este dus la extrem, oarecum mult diferit faţă de libertatea fraţilor lor din Sud, unde oamenii sunt liberi să facă ce vor… chiar dacă lucrează 12 ore/zi şi trăiesc în apartamente foarte mici.

Câteva informaţii cu care am rămas de la evenimentul de aseară „Călător în lume” despre Coreea de Sud, spuse de Cosmin Mira, sibian ce a făcut voluntariat acolo timp de o lună pentru un festival de teatru:

Vârsta coreenilor în buletin este calculată cu un an mai mult decât am face-o noi. Asta pentru că cele 9 luni petrecute în pântece sunt considerate 1 an de viaţă;
Coreenii se consideră cea mai pură rasă de pe pământ;
Nu iau niciodată în derâdere istoria lor. Vorbesc întotdeauna cu serozitate despre ţara în care s-au născut;

Coreenii (din sud) lucrează 12 ore/zi deşi în cartea de muncă le sunt trecute doar 8. Dar nimeni nu-i obligă în mod direct să rămână atâta la job. Ei lucrează „ca să fie bine”;
Concediul lor este de o lună jumătate în fiecare an. Perioadă în care călătoresc în întreaga lume;
Companiile îi selectează pentru viitoare joburi încă din liceu. Practic, elevii ştiu unde vor lucra după ce termină şcoala;
Nu îşi iau liber doar pentru că sunt puţin bolnavi sau şi-au scos o măsea. Consideră că e problema lor personală, nu trebuie să afecteze chestiunea asta compania la care lucrează;
Atunci când ajung într-o farmacie sunt consultaţi de farmacistă şi aceasta prepară pe loc medicamentul potrivit în funcţie de nevoie, constituţie fizică, sex sau vârstă;
Clima nu este chiar primitoare. Este foarte cald şi umezeală. Smog-ul peste tot;

Spaţiul public este foarte îngrijit. Până şi şantierele sunt înconjurate de o zonă verde de jur împrejur pentru a fi plăcut ochiului şi a creea o zonă-tampon între gălăgia şi praful din şantier şi… gălăgia din stradă 🙂 Vezi poza de mai sus;
Unele trotuare sunt pavate cu un material special pentru a fi plăcut la călcare… adică special pus pentru a nu te durea picioarele când mergi pe jos;

Seul are 25 de milioane de locuitori în timp ce întreaga Coreea de Sud are 50 de milioane. Seul este capitala ţării de 600 de ani!
În Seul există 1000 de teatre;
Un oraş cu 2.000.000 de locuitori (adică cât Bucureşti) e considerat oraş mic;
Salariile sunt comparabile cu cele din Europa de Vest;
Există şi oameni ai străzii dar care nu cerşesc. Majoritatea ajung în condiţia asta din cauza băuturii sau a neadaptării (în cazul imigranţilor veniţi din Coreea de Nord). Ei trăiesc din reciclarea gunoaielor.

Şi câteva poze făcute de Cosmin Mira:

Întalnirile „Călător în lume” sunt organizate lunar de către Asociaţia pentru Înfrumuseţarea Oraşului Sibiu (AIOS) în cadrul proiectului cultural „Cuvintele Sibiului”, finanţat de Administratia Fondului Cultural Naţional.

Primăria nu mai finanţează festivalurile la care se plăteşte bilet de intrare

Sibiu este special atunci când vine vorba de susţinerea Primăriei pentru evenimentele ce se desfăşoară în oraş. În anul 2013, Primăria Sibiu a reuşit să finanţeze 113 evenimente cultral-sportive, adică o medie de minim 5/săptămână. Atât de plin de evenimente a fost anul ăsta în Sibiu! Practic, în fiecare weekend erau 2-3 festivaluri în pieţele centrale…simultan.

De câţiva ani sunt implicat şi eu în proiecte finanţate de către primărie. E drept, majoritatea cu sume ruşinos de mici faţă de cât ar fi nevoie şi cât oferă (mediatizare, invitaţi etc)… comparând cu alte evenimente similare care reuşesc să obţină bani suficienţi astfel încât organizatorii să nu se îngrijoreze că trebuie să-şi vândă ceva din casă pentru a reuşi să le ducă la capăt. Şi cu toate astea, multe dintre ele reuşesc un simplu fâs.

Oricum a fost, oricât de greu, niciodată nu am luat nici 5 lei pentru participarea publicului la festivalurile în care am fost implicat. Totul a fost gratuit, chiar şi atunci când noi am oferit premii de mii de euro. Deci, oarecum, mi-e normală decizia primăriei de a nu mai finanţa evenimentele la care publicul trebuie să plătească bilet de intrare – informaţie preluată de AICI.

Întrebarea mea este doar una: de ce regula asta e valabilă doar pentru festivalurile din Piaţa Mare şi Piaţa Mică?

Produs în Sibiu – Turul Bloggerilor

Doar nu credeaţi că stau 😀

Anul trecut am urmărit de la distanţă campania „Produs în Sibiu” a celor de la Sibiu 100% şi Asociaţia Produs în Sibiu. Companii sibiene de a căror existenţă nici măcar nu aveam habar au ieşit în faţa sibienilor lăudându-se cu ce ştiu să facă… alături de multe alte companii de tradiţie din oraş. Pe lângă Compa (din 1886) sau Flaro (1922) s-au arătat la faţă companii mai noi dar foarte importante precum Ambient (1993) sau Boromir (1994) şi, deja am spus, alte companii din Sibiu ce produc mult pentru export dar noi, sibieni fiind, nu ştiam de existenţa lor.

Anul ăsta însă trebuie transmis mai departe, în toată ţara, mesajul „Produs în Sibiu” astfel că împreună cu organizatorii campaniei am chemat la Sibiu bloggeri care să simtă pulsul economic de aici. Şi eu, alături de ei, voi descoperi ce se află în spatele cortinei a 10 companii importante sibiene, voi urmări cum se produc produsele de Sibiu şi voi face cunoştinţă cu oamenii din spatele lor.

În perioada 13-16 octombrie vom vizita companiile Mainetti, Banca Comercială Carpatica, Boromir, Karpatem Meat, Compa, Sitemani, ~~Ovosib~~ Scandia, Lytos, Roşu şi Flaro.

Alături de mine vor mai fi şi Alexandra Palconi, Alina Massier, Anca Duma, Anne Marie, Călin Turcu, Cristian Florea, Cristian, Denisuca, Diana-Ribana, Istvan Bertalan, Manuel, Pancu, Sebastian, Vlad Dulea.

Citiţi-le blogurile şi urmăriţi turul bloggerilor „Produs în Sibiu” pe Twitter, Facebook şi Instagram după hashtag-ul #produsinsibiu

Cum a fost la Festivalul Sportului?

În ultimele luni am descoperit o nouă lume. Am descoperit oameni pasionaţi de ceea ce fac, oameni care pot trece peste orgolii şi concurenţă atunci când vor să arate lumii întregi că se poate să ai un scop comun – Festivalul Sportului. Nu în multe domenii se poate aşa ceva dar uite că în cel al fitnessului viaţa e mai roz. Asta pentru că oamenii au reuşit să trăiască cu pasiune şi atunci când există pasiune nu mai contează nimic altceva. Cine ar fi crezut că e atât de uşor să aduci laolaltă peste 30 de săli de sport şi instrutori din Sibiu? Adică… aproape toţi cei ce există în oraşul ăsta la momentul actual.

Pe lângă asta, am întâlnit oameni care m-au acceptat să coordonez unul dintre cele mai mai mari festivaluri de fitness din ţară. Pe mine, adică pe tipul ăla ce nu a intrat în viaţa lui într-o sală de fitness să facă mişcare şi căruia îi este jenă chiar şi să alerge în parc. Şi nu am auzit pe nimeni să spună „dar ce treabă ai tu cu noi?”.

Îmi place ce am descoperit şi promit că voi face tot ce îmi stă în putere ca Sibiu să aibă pe viitor un cuvânt mare de spus în lumea festivalurilor de gen din ţară.

Mulţumesc Adelina, Daniela şi Raluca pentru că mi-aţi arătat lumea voastră. Şi mulţumesc instructorilor pentru că au fost aşa cum au fost.

Festivalul Sportului a fost organizat de AdeGym şi AIOS cu ajutorul Primăriei Sibiu şi Direcţiei Judeţeană pentru Sport şi Tineret Sibiu. Multe poze AICI.
Sponsori: Elva Cont, Clinica de medicină Hiperbara, Aqua Carpatica, Metropolis, Sigemo, Alpha Med, BRD, Sotec Software, Ibis Hotel Sibiu, Sorel.

Cred că depinde şi din ce unghi priveşti

Mi-l aduc aminte pe Emil Iakabos ca fiind primul şef de birou din viaţa mea. Lucram la o firmă de-a lui de grafică şi producţie publicitară. Era un tip sever, sobru, întotdeauna îmbrăcat la patru ace, care cerea perfecţiune. Atunci când se anunţa că vine la sediu, toţi fugeam care încotro căutându-ne de lucru. Am rezistat doar câteva luni împreună pentru că fiecare voiam să facem altceva. De înţeles ne înţelegeam când ne vedeam… asta pentru că nu ne vedeam des. Soţia lui de atunci era şefa mea directă. O tipă stilată, permanent în fuste mulate, căreia i-a cerut să mă dea afară pentru că nu ştiam IT.

L-am întâlnit pe Iakabos zilele trecute, după mai bine de 10 ani. Acum îl văd ca un tip simpatic, glumeţ, întotdeauna îmbrăcat în echipament sportiv. Dansează, face Zumba şi ia oamenii de după cap prieteneşte. Are o soţie sportivă, cu părul în vânt de la atâta mişcare şi cu sudoare pe frunte.

Acum… eu nu ştiu ce să cred. Diferit e faptul că atunci îmi era şef iar acum mi-a fost invitat la Festivalul Sportului sau unii oameni chiar se schimbă atât de mult de nu-i mai poţi recunoaşte?

Festivalul Sportului şi fitness-ul

Dacă ar fi să enumăr aici zecile de noutăţi ce le aduce Festivalul Sportului la Sibiu mi-ar trebui din nou un articol luuung şi, poate, plictisitor. Aşa că mă relaxez şi mă uit în urmă să-mi dau seama când au trecut ultimele luni în care am mâncat şi respirat festivalul ăsta. Suntem pe ultima sută de metri cu organizarea, mai avem de pus la punct doar câteva lucruri minore şi apoi ne pregătim să deschidem şampania.

De ce e musai să veniţi sâmbătă, 21 sept, în Piaţa Mică? Pentru că:

vin la Sibiu zeci de instructori din Sibiu, Bucureşti, Braşov, Cluj Napoca, Târgu Mureş, Constanţa, Piatra Neamţ, Hunedoara, Republica Moldova, Belgia, Argentina…
vor fi câte 10 ore de sport pe cele 3 scene amplasate în Piaţa Mică;
vom pune 20 de biciclete stationare pe Podul Minciunilor unde va fi organizat şi un maraton de trei ore de Schwinn Cycling;
vom avea zonă special amenajată pentru copii, cu sport pentru ei, ateliere de desen şi pictură, jocuri pentru copii;
vom face o zi întreagă de seminarii de nutriţie, remodelare corporală, sport pre şi post natal;
vom avea o expozitie de fitness unde salile de sport îşi prezintă noile oferte şi unde va fi şi o zonă de fresh&bio;
vom acorda zeci de premii pentru participanţii la activităţile sportive;
toate activităţile şi seminariile sunt gratuite;
etc etc etc

Vremea se anunţă numai bună de mişcare aşă că ne vedem sâmbătă în Piaţa Mică!

Cine a fost la Prin Sibiul Meu 2013

Cel mai dificil îmi este să vorbesc despre propriile proiecte. Asta pentru că mi se pare că toate ies atât de mişto încât de multe ori mă întreb dacă nu cumva sunt prea subiectiv. Şi eu sunt de felul meu un om (auto)critic până în măduva oaselor, astfel că e puţin ciudat să laud evenimente la care lucrez.

Dar de data asta o spun fără pic de cugetare că Prin Sibiul Meu a ieşit ca la carte. Mediatizarea în presă a fost şi ea mult peste aşteptări chiar şi fără comunicate de presă şi invitaţii la conferinţe. Am apărut la jurnalul principal de pe TVR, la Radio România Actualităţi s-a povestit mult de noi, la Dimineaţa de ştiri de la Realitatea TV s-au amintit zilele petrecute la Sibiu şi cine mai ştie pe unde a mai apărut proiectul nostru.

Dar de ajuns cu laudele că nu-mi stă în caracter. Mai bine spun câte ceva despre invitaţi pentru că fără ei nu am fi reuşit să transformăm o simplă plimbare prin oraş şi judeţ într-un super-eveniment. În ordinea de pe tricouri:

Ana-Maria Caia (a scris aici, aici, aici) e o scumpete de fată. Ştiam eu că nu trebuie să o las să piardă plimbarea Prin Sibiul Meu şi cred că nu regretă deloc decizia de a rămâne toate cele 5 zile la Sibiu. Caia a fost producătoarea emisiunii Bazar de la TVR aşa că experienţa ei într-ale călătoritului mi-a dat ceva emoţii. Ce puteam noi să-i arătăm la Sibiu ca să fie atrasă de locurile astea?

Alexandra (a scris aici, aici, aici) a fost o apariţie super-plăcută pe care vreau să o mai văd în viitor. Adică nu! …pe care cu siguranţă o să o mai revăd pe viitor.

Alex Dima (a scris aici, aici, aici, aici) este omul serios pe care te poţi baza oricând că are un aparat foto în geantă. Dacă sunteţi de prin Cluj şi aveţi nevoie de fotograf… el este alegerea.

Călin Turcu (a scris aici, aici, aici) este sibianul nostru ce scrie zilnic pe blog dar care nu prea iese în lume atunci când e vorba de întâlniri de online. E un succes pentru mine că am reuşit să-l conving să ni se alăture şi sper că a primit mai multă încredere pentru a participa şi la alte evenimente viitoare. Îi mulţumesc pentru cuvintele frumoase.

Denisuca (a scris aici, aici, aici, aici, aici) este singura peroană care a participat la toate ediţiile Prin Sibiul Meu. Bănuiesc că după experienţa de anul ăsta va mai vrea şi la anul…

Diana-Ribana (a scris aici) e gajica mea ce şi la ţară îşi clăteşte ochii analizând hainele, porturile populare, ţinutele doamnelor şi domniţelor. Aşa a făcut şi la Prin Sibiul Meu.

Dragoş Asaftei (a scris aici, aici, aici, aici, aici, aici) e băiatul ăla minune ce face nişte fotografii fenomenale. La Sibiu a venit cu un aparat foto pe film ce şi-a făcut treaba exemplar chiar dacă era probabil luat de pe la bunicul. Deşi nu ne-am mai văzut de un an de zile, timp în care a crescut enorm, fiind solicitat de mai toate companiile mari pentru a le presta fotografic, Dragoş a rămas acelaşi om modest şi sincer pe care l-am cunoscut cu ani în urmă.

Feri Teglas (a scris aici, aici) vine din industria turismului aşa că are un cuvânt important de spus după fiecare astfel de eveniment. Ţinem pumnii să fie totul de bine.

Florin Arjocu (a scris aici, aici) ştie ce vrea. Băiatul ăsta nu se fereşte să-ţi spună că îl deranjează fumul de ţigară sau că patul e prea mic pentru el. Are personalitate şi-mi place asta. Este un blogger de turism care organizează excursii prin toată ţara cu cititorii lui. Un articol pe blog îi este de ajuns şi se strâng oameni suficienţi pentru un autocar.

Gaben (a scris aici, aici, aici) e omul de râsul căruia poţi râde zile în şir. Iubeşte Sibiul şi într-o zi speră să se mute aici. Şi noi sperăm să-l avem vecin.

Levi (a filmat aici) este o nouă apariţie pe la evenimentele de online. Deşi este prezent pe Youtube de ceva timp, având peste 53.000 de abonaţi la canalul FriendShow, nu a prea luat legătura cu bloggeri ori vloggeri. Mi-a rămas în minte imaginea copiilor ce fugeau după el pe stradă pentru a-i cere autografe. Ceva similar a păţit şi Doza de Haş anul trecut la Prin Sibiul Meu şi uite că în nici un an a devenit o mare vedetă la Bucureşti cu propria emisiune la Antena 1.

Liliana Oprişan (a scris aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici) este călătoarea aia din sufletul căreia nu poţi scoate excursiile. A venit peste tot după noi în braţe cu copilul abia născut. La cum şi-a început viaţa, cu siguranţă piciul o să vadă toată lumea până la 30 de ani.

Maria Tomoiagă este cea la care nu pot să mă uit ca la o bloggeriţă pentru că e probabil singura pe care o cunosc dinainte să ştiu că are blog. Dar mi-a demonstrat că scrie de mai bine de patru ani aşa că astăzi o trec şi pe ea în lista aceasta… sper să se simtă bine spunându-i bloggeriţă.

Mircea Hodărnău (a scris aici, aici, aici, aici) e jurnalistul aşa cum ar trebui el să fie. Întotdeauna cu camera de filmat pregătit să ia interviuri şi prezent pe laptop în 3 mişcări şi 2 secunde – până ca ceilalţi să se dezmeticească, el reuşeşte să publice întotdeauna primul ştirea.

Răzvan Baciu (a scris aici, aici) este omul pentru care am un respect profund. Nu e gălăgios şi nici nu insistă să iasă în evidenţă dar, nu ştiu cum se face, toată lumea e în jurul lui. Are magnetul ăla de om serios şi prieten sincer.

Sebi (a scris aici) este omul ăla care întotdeauna se face să fie în centrul atenţiei şi aproape tot timpul cel ce stinge lumina. Am petrecut multe nopţi albe alături de el până acum şi cu siguranţă vom mai sorbi bere pe îndelete în faţa unor bancuri.

Sorin Grumăzescu (a scris aici, aici, aici, aici) a bătut cale lungă să ajungă în sfârşit la Sibiu. Se pare că nu a mai putut rezista insistenţelor mele. Dar sunt sigur că nu regretă a a vizitat Sibiul.

Toma Nicolau (a scris aici, aici) este băiatul ăla gigel al găştii. El şi Instagram-ul pot fi numiţi rude apropiate. Glumele şi poveştile lui te ţin treaz nopţi întregi.

Răzvan Pop (a scris aici, aici, aici) este omul care şi seara mănâncă istorie pe pâine, noapte visează poveşti şi legende iar în timpul zilei povesteşte altora despre Sibiu cu atâta pasiune de-ţi deschide o dorinţă nemaîntâlnită de cunoaştere. E, evident, şi ghidul blogosferei atunci când e prezentă la Sibiu şi organizatorul de tradiţie a Prin Sibiul Meu.

Prin Sibiul Meu este un proiect AIOS organizat cu sprijinul Primăriei Sibiu.
Parteneri: Future Capital, Ibis Hotel, Ambient, Staropramen, Reky Travel, Asociaţia Produs în Sibiu, Casa de Cultura a Studentilor Sibiu, CNM Astra, Eco Sport Team, Judith Bistro, Cafe Wien.

Tag the Flag, etapa judeţeană a multiculturalităţii

Wow! Atâta pot să spun după zilele astea petrecute prin judeţul Sibiu.

Cu fiecare ieşire prin judeţ mă îndrăgostesc tot mai mult de partea asta a României. Cu fiecare vizită găsesc lucruri noi ce nici măcar nu speram să existe în România. Sunt lucruri pentru care spanioli, francezi şi germani parcug mii de kilometri pentru a le vedea şi trăi iar noi nici măcar nu ştim de ele. Şi sunt o mină de aur, vă spun.

Alexandru Balog, bucatarul şef de la Judith Bistro Sibiu ce ne-a servit o mâncare ungurescă de Top Chef 🙂
Mihai Blotor şi Mihai Dragomir ce insistă să păstreze în viaţă ideea de mocăniţă pe Valea Hârtibaciului;
Johen Cotaru ce a reînviat moara din satul Hosman şi a creeat două concepte turistice foarte faine – brunch-ul şi electric camping;
Eugen Vaida şi Tuse Ana ce păstrează vie ţesătoria tradiţională săsească;
Ildiko Zsebe-Kemendy ce a ajuns să facă ceea ce-i place într-un moment în care s-a văzut fără salariu – turtă dulce realizată în stil tradiţional unguresc;
Dna Ganea ce s-a mutat împreună cu soţul ei în satul Alma Vii pentru a putea să facă siropuri şi gemuri aşa cum se făceau odinioară;
Dogarul Nelu de la Floreşti ce cucereşte prin îndemânarea lui;
Dna Marianne ce ne-a primit foarte călduros cu bucatele ei de la Moşna;
Dl. Bădilă şi Alexandra Călinescu ce se zbat să revitalizeze cultura armeană din Dumbrăveni;
Giovanna de la Copsa Mare;

Primarul Tudor Mihalache ce e convins că satul tradiţional este soluţia pentru a-i ajuta pe cetăţenii din Târnăvioara să trăiască mai bine;
Primarul Horaţiu Răcuciu ce se implică foarte mult pentru a păstra tradiţiile din Sibiel;
Primarul Arnold Klingeis cu viziunile lui foarte îndrăzneţe pentru a pune Avrig pe harta turismului naţional;

Ei sunt o parte mică dintre cei ce reuşesc să aducă un plus de valoare în fiecare zi, tocmai acelei valori pentru care turiştii ar plăti oricât.

Lista oamenilor de valoare continuă cu nişte colegi minunaţi: Răzvan Pop, Anca Niţoi şi Andreea Ciortea. Cu ajutorul lor am reuşit să ducem la bun sfârşit proiectul Tag the Flag organizat de către Asociaţia pentru Înfrumuseţarea Oraşului Sibiu cu sprijinul Departamentului pentru Relaţii Interetnice.

Parteneri: Future Capital, Ibis Hotel, Ambient, Staropramen, Reky Travel, Asociaţia Produs în Sibiu, Casa de Cultura a Studentilor Sibiu, CNM Astra, Eco Sport Team, Judith Bistro, Cafe Wien.

Fotografiile aeriene sunt realizate de către Răzvan Baciu.

A început #prinSibiulmeu 2013

Este al treilea an în care reuşim, cu ajutorul Primăriei Sibiu, să aducem la Sibiu cei mai mişto oameni din online pentru a ne ajuta la promovarea oraşului. Este a treia ediţie de Prin Sibiul Meu la care lucrez alături de Răzvan Pop şi AIOS (anul ăsta a intrat în echipă şi Anca Niţoi). Dacă Brylu nu începea să pună pe hârtie acum trei ani proiectul Prin Sibiul Meu probabil că astăzi nu ne-am fi lăudat cu sute de articole pe bloguri despre Sibiu, peste 180.000 de vizualizări pe Youtube a filmuleţelor făcute aici, ceva mai mult de 90.000 de likeuri şi 2.000 de comentarii la pozele de la Prin Sibiul Meu 2011 şi 2012.

Programul din 2013 este şi mai interesant ca anii trecuţi şi reuşim să ieşim puţin şi din oraş pentru a vedea mai multe atracţii turistice din zonă.

Astăzi am programat şi ediţia 13 „Călător în lume” unde Caia.ro şi Drumliber.ro vor povesti despre mâncarea din Vietnam (bleach!) şi Germania.

Participanţii Prin Sibiul Meu 2013: Ana Maria şi Olga Caia, Gaben şi a lui Ramona, Sebastian Bârgău, Denisuca, Toma Nicolau, Sorin Grumăzescu, Dragoş Asaftei, Elekes Levente (Levi), Alex Dima şi Sigina, Alexandra Crişu, Florin Arjocu, Răzvan Baciu, Liliana şi Andrei Oprişan, Călin Turcu, Feri Teglas şi Anamaria lui, Mircea Hodărnău şi, evident, eu, Răzvan, Diana, Anca şi Maria.

3 lucruri despre Sibiu.

– Nicoleta Ioniţă de la Sibiu News este atât de îndrăgostită de Sibiu încât s-a mutat aici şi mi-a cerut să povestim despre înfrumuseţarea lui > articolul aici.

– Astăzi se încheie campania Sibiu Bike a celor de la Sibiu 100%. De la ora 18:00 ne vedem în Parcul SubArini (la stadion) pentru o tură cu bicicletele până în centrul oraşului. Am spus şi eu într-un interviu ce ar trebui să aibă un oraş pentru a deveni „bikefriendly” > interviul aici.

– Nu de mult, Asociaţia pentru Înfrumuseţarea Oraşului Sibiu (în frunte cu Răzvan Pop) a încheiat ediţia 5 a proiectului „Sibiu, oraşul copiilor„. Un excelent proiect pentru educarea copiilor în a-şi cunoaşte şi iubi oraşul. Proiectul e realizat alături de Biblioteca Judeţeană Astra şi, de data aceasta, finanţat de către Administraţia Fondului Cultural Naţional > site-ul proiectului aici.

– Mai jos, o ediţie specială a emisunii Raluca&Răzvan pe care vă invit să o urmăriţi:

Să devin exclusivist?

Stau şi mă întreb dacă e ok să tot apar atâta public. Iar am o perioadă full de interviuri şi apariţii tv: Pro TV, Hermannstadter Zeitung, Sibiu100%, Ce Bună-i Dimineaţa la Antena 1, Raluca & Răzvan Eveniment TV. Până şi vecinii îmi spun că mă văd mai mult la televizor decât trecând prin curtea comună. Şi stau şi mă întreb dacă e ok sau ar trebui să fiu ceva mai exclusivist. C-am văzut că se poartă exclusivitatea.

Cu ce mă mai ocup: monumentele istorice din Sibiu prin cod QR

În weekend am amplasat pe clădirile monument istoric din centrul Sibiului primele plăcuţe de informare prin QR code. Este un test, un teasing care a prins foarte bine şi care mi-a demonstrat că nu degeaba muncesc zilnic până după miezul nopţii.

Proiectul se va dezvolta până pe la sfârşitul lui august, atunci când cele 60 de clădiri prevăzute a fi „înzestrate” cu coduri QR vor fi incluse în circuite turistice pentru a uşura vizitarea şi cunoaşterea oraşului Sibiu.

Totul a început în 2012 cu câteva teste şi studii (testul 1, testul 2) şi uite că am ajuns, după mai bine de un an, să facem ceva care să rămână în urma noastră. Dar îl las pe George Buhnici să spună mai multe despre proiect şi codurile QR.

Hai, uraţi-ne baftă!

Mă simt puţin frustrat, recunosc.

Sunt un perfecţionist ce nu-şi mai are leac, pierd multe ore din viaţă finisând lucruri ce puţini le simt sau dacă le simt consideră că sunt comune şi obişnuite şi timpul pentrecut pentru a le pune la punct e minimal. Vreau ca totul să fie perfect şi bine organizat. Pentru evenimentele mele mă stresez până într-atât încât nu dorm nopţile deşi au trecut mai bine de 10 ani de când tot fac lucrul ăsta (deci deja lucrurile merg de la sine şi ar trebui să mă simt foarte confortabil pentru că aproape nimic nu mă mai poate lua prin surprindere). Cu toate astea, sunt totul un stres şi-un nebun ce caută perfecţiunea. Nebu, îţi spune ceva? 🙂

În anii ăştia de viaţă am înţeles însă că nu e important să faci lucrurile bine pentru a fi şi apreciat. Sau mai bine spus… pentru a fi susţinut. Cu greu se găsesc sponsori pentru ideile mele iar atunci când văd alte evenimente incredibil de prost organizate care au în dreptul finanţatorului diverse instituţii (aici nu vorbesc de firme private că alea fac ce vor, nu le pot condamna), îmi vine să mă iau cu mâinile de cap. Să nu poţi face tu o prezentare a evenimentului, să nu poţi face invitaţii mai de Doamne-ajută, să nu îţi baţi programul în cuie cu o zi înainte de eveniment mi se pare lipsă totală de profesionalism. Şi mă simt frustrat că evenimente de genul ăsta trăiesc pe când multe altele foarte mişto nici măcar nu au văzut lumina zilei din cauza bugetelor. Aici vine un link spre blogul Ruxei pentru a înfige cuţitul şi mai adânc în rană.

Astăzi merg la o întâlnire cu bloggeri aduşi din Rep. Moldova şi bloggeri sibieni care vor discuta cu reprezentanţi ai presei despre promovarea valorilor europene. Mai multe nu ştiu, nu mă întrebaţi.

Securiştii de ieri, conducătorii de azi.

Se pare că evenimentele AIOS sunt tot mai bine primite de către sibieni. Şi printr-o tradiţie în a le organiza lunar (câteodată cu încăpăţănare) dar mai ales datorită atmosferei creată în locaţiilor nu foarte mari care îţi dau posibilitatea să stai, la o bere, la 1 metru de oamenii valoroşi ai oraşului.

Aseară a fost rândul fostului director al Bibliotecii ASTRA să îşi povestească viaţa cu toate transformările ei, să prezinte oraşul cu toţi oamenii lui. Ion Maris a spus două lucruri care pot descrie foarte bine situaţia României:

Pe vremea când era director la Biblioteca a întrebat conducerea Direcţiei de Cultură de pe atunci (evident că nu avea denumirea asta înainte de 90) dacă poate trimite prin poştă o carte proprietarului ei care se mutase în afara ţării. După întrebarea asta nevinovată a fost considerat trădător de ţară şi cercetat iar cartea a fost luată în sechestru de către cei de la Cultură. După Revoluţie, omul care i-a făcut zile fripte câţiva ani a devenit ditamai generalul.
În nopţile dinainte de 23 august întotdeauna pereţii Bibliotecii pe care o conducea erau vopsiţi cu declaraţii de bine pentru Ceauşeşti. Miliţienii veneau dimineaţa, înainte să se lumineze, şi curăţau bine locul ca să nu vadă nimeni protestele. Pentru că erau doar nişte mesaje care nu au văzut niciodată lumina zilei, directorul nu le declara niciodată. Angajaţii, speriaţi, insistau ca tovarăşii să ştie de trădătorii ce îşi permiteau să scrie mesaje anti-comuniste. După Revoluţie, toţi aceşti angajaţi au fost avansaţi în posturi de conducere prin ce ştiu eu ce insituţii.

Ion Maris spune că avansările securiştilor au fost făcute pentru că oamenii se schimbă şi se pot adapta la schimbări. Eu din contră, le-aş pune pe seama faptului că au fost suficient de turnători în vremurile comuniste.

Nu înţeleg de ce ajut necunoscuţii…

Pe contul de Twitter mi se publică automat o dată la vreo 30 de ore câte un articol vechi de pe blog. Ieri s-a publicat articolul „Câţi oameni am cuplat la viaţa mea?” şi mi-am adus aminte de Iustin, un nebun ce a ameninţat că se aruncă de pe primărie dacă nu îşi duce (în 12 ore) relaţia la nivelul următor. Aşa am ajuns să-i organizez o cerere în căsătorie cum nici el nu visa (ştiu că sunt cum nu se poate mai modest dar ăsta e adevărul :)) deşi îl cunoscusem doar cu puţin timp în urmă într-o excursie în Franţa.

Am filmat cererea în căsătorie şi vă spun că nu poate fi nimic mai spumos 😛 El plânge ca nebunu’ iar ea încearcă să-l îmbărbăteze. Deşi nu credeam că relaţia lor va rezista, noua logodnică s-a mutat în alt oraş pentru el, s-au căsătorit şi se pare c-o duc bine.

Întrebările principale au fost atunci:

Va primi un răspuns afirmativ la cererea în căsătorie? Am avut emoţii mari pentru că îşi cunoştea jumătatea doar de o lună(!) şi o femeie normală la cap nu credeam că ar face pasul ăsta aşa repede;
Dacă tipa va refuza… cum îl vom opri noi pe Iustin să se arunce de pe primărie sau să ajungă la nebuni?

Iar acum întrebarea principală este:

De ce am făcut eu chestia asta deşi nu îl cunoşteam şi nu am câştigat nimic de pe urma logodirii lor?

Fiecare om are un "Everest" al lui

La ora asta sunt la scoala Regina Maria impreuna cu Teodor Tulpan, primul român pe Everest, acolo unde incercam sa-i convingem pe copii sa mai lase calculatorul si sa iasa in natura, sa faca sport, sa incerce sa-si îndeplinească visele.
Stiu, e putin ironic faptul ca tocmai eu le spun copiilor sa nu stea prea mult in fata calculatorului doar ca eu am copilărit, m-am jucat cu masinutele in nisip, ma distram cu copiii, ieseam la munte cu cortul, lucruri pe care tinerii din ziua de azi (cam) uita sa le faca.

Putin mai târziu vom merge la Colegiul Goga apoi la Şaguna… deci o sa fie o perioada destinata elevilor.

Astazi mergem in Turcia. Veniti si voi?

Dacă vizitezi Turcia descoperi trei tări diferite: Turcia traditională, Lumea greco – romană și Turcia turistică. Fiecare au ceva aparte și fiecare si se descoperă în cele mai mici detalii având în rucsac doar setea de cunoaștere.

Diferentele sunt mari, oamenii sunt diferiti, civilizatia este alta. Turcii sunt excelenti păstrători ai patrimoniului mondial și pentru aceasta merită să vizitati Turcia. Turcii sunt exemple ale culturii islamice și pentru aceasta merită să vizitati Turcia. Turcii sunt borne culinare ale lumii și pentru aceasta merită să vizitati Turcia. Turcii sunt printre cei mai buni turoperatori ai lumii și pentru aceasta merită să vizitati Turcia. Merită să vizitati Turcia pentru a vedea ce înseamnă o putere mondială, cum este turnul la el acasă și ce monumente își păstrează această tară. Continuă să citești Astazi mergem in Turcia. Veniti si voi?

Cum a fost la Tag the Flag?

Hai că a ieşit super bine. Nici nu mă aşteptam la altceva mai ales că de data asta i-am avut parteneri şi pe cei de la Eventica şi de la I’velo aşa că am inclus şi două probe noi (tras cu arcul şi concurs cu bicicletele). La ediţia de ieri am avut 86 de participanţi din toată România.

Ce mi-a plăcut mai mult a fost că au venit familii cu copii să-şi petreacă duminica într-un mod deosebit. Ceea ce mi-a demonstrat că se vrea şi un Tag the Flag Family Edition unde să fie invitate doar familii cu copii. Dar s-a cerut şi un Tag the Flag Extreme aşa că e şi el pe vine chiar dacă aici costurile vor fi enorme. Dar ne descurcăm noi cumva, probabil vom pune şi o taxă de participare ca să acoperim o parte din cheltuieli. Sunt curios câţi oameni vor înţelege că aşa un eveniment merită şi trebuie să fie plătit. Cred că e de ajuns să spun că se va zbura cu parapanta, se vor escaladat clădiri şi tot felul de lucruri de genul ăsta. Înscrieri se fac tot pe site-ul TagtheFlag.ro.

În fine, vă las mai jos cu un clip scurt de la ediţia de duminică şi încă un video filmat acum două săptămâni, atunci când Tag the Flag-ul a fost ghidul perfect pentru vreo 40 de turişti din toată ţara şi de prin Germania. Foto AICI. Continuă să citești Cum a fost la Tag the Flag?

Sunteţi duminică prin Sibiu? Super-mega-ultra fainul eveniment Tag the Flag vă aşteaptă.

Amazing Race-ul de Sibiu a ajuns deja la ediţia 6 şi tare mă bucură lucrul ăsta. Ultimele parteneriate cu Târgul de Crăciun Sibiu, Noaptea Muzeelor şi Festivalul Medieval „Cetăţi Transilvane” ne-au dat mai multă încredere aşa că la ediţia de duminică avem curajul să ieşim cu el în lume cum s-ar zice. De data asta evenimentul-concurs Tag the Flag este deschis tuturor. Şi când spun tuturor înseamnă că toţi cei care erau trişti până acum şi comentau bosumflaţi pe la colţuri că ei nu sunt invitaţi, pot să se înscrie acum Continuă să citești Sunteţi duminică prin Sibiu? Super-mega-ultra fainul eveniment Tag the Flag vă aşteaptă.