Mă ştiţi pasionat de spectacolele de stradă de la FITS. An de an, 90% dintre spectacolele văzute de mine în cadrul Festivalului au fost cele de stradă. Sunt mult mai dinamice, mai personale, mai extravagante.
Anii ce-au trecut ne-au învăţat să ne bucurăm de stradă şi de oameni, să interacţionăm cu scena şi să ne împrietenim, devenind şi noi actori preţ de câteva minute. Din păcate, anul 2015 nu a mai adus acelaşi dinamism în oraş.
Cu toate astea, ca în fiecare an, mai jos vă arăt şi vouă cum a fost la festival, celor ce nu aţi ajuns la Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu.
Fotografiile sunt realizate de către Dragoş Asaftei, cel mai fain tânăr fotograf care şi-a sărbătorit ziua de naştere chiar la Sibiu, în timpul festivalului. Mai multe fotografii puteţi să vedeţi la el pe blog, aici: www.dragosasaftei.ro
Îmi cumpărasem săptămâna trecută de pe eMag rahatul ăsta de mașină de tuns, mașină care nu tunde nici măcar părul de pe mână dapăi ditamai blana din capul meu. Deși politica de returnări Flanco (vânzătorii produsului) spune că produsele de îngrijire personală nu se returnează dacă ambalajul este desigilat, băieții de la magazinul din Sibiu s-au dat peste cap și mi-au dat alt produs în schimb. Totul lejer, fără scandal, fără comentarii.
Ultimii ani au adus investiții foarte mari la Grădina Zoologică din Sibiu, prima grădină zoologică din României, deschisă în 1929.
Plecând de la brand (care este unul dintre cele mai atractive din câte știu), până la extinderea cuștilor animalelor, investițiile de aici au schimbat radical imaginea grădinii zoologice care doar în urmă cu câțiva ani avea probleme mari.
Totuși, tocmai pentru că se fac investiții foarte mari, e nevoie de o atenție mai mare la detalii. Nu e posibil ca toate broaștele țestoase și șerpii să-și ducă veacul pe-o gresie rece, chiar dacă e cu model de pietricele [insert emoticon ironic here] și nici să fie acoperiți pereții (ce ar trebui să dea senzația de peisaj natural) cu plachete de piatră turnate în fabrică și folosite de obicei să decoreze restaurantele în care nu a călcat vreodată vreun designer de interior. E de prost gust, mă jur. Vorbim de animale ce trebuiesc „arătate” în toată splendoarea lor într-un cadru natural, ce naiba!
Amenajările astea sunt la fel de prost gust cum sunt greselile gramaticale de pe panourile informative, copiii ce trec gardurile de siguranță pentru a da semințe de mâncare animalelor și câinii obezi ce conviețuiesc în cuști, alături de jaguari.
Păstrez de câteva săptămâni articolul ăsta în draft, așteptam doar momentul în care Primăria Sibiu urma să decidă debarasarea Podului Minciunilor de lacătel apărute aici.
Nu e cazul să explic de ce e o prostie să distrugi cu lacăte ruginite un monument istoric, primul pod de fontă de pe teritoriul actual al României, unul dintre cele mai cunoscute obiective turistice din Sibiu – Podul Minciunilor. Cred că sunt suficient de grăitoare pozele de mai jos.
Oricum e o ironie să îți declari dragostea tocmai pe Podul Minciunilor. Minciunilor!
Sâmbăta trecută s-a vorbit în Sibiu de un singur lucru: Forța Zu… autointitulat cel mai mare concert din România.
Haterii și-au făcut apariția blamând evenimentul, artiștii, prezentatorii, mizeria, luminile, pauzele lungi, lipsa locurilor de parcare și cam tot ce era legat de Forța ZU. Asta în timp ce Piața Mare din Sibiu arăta cam așa la ora începerii concertelor (link):
Ca o comparație, festivalul ARTmania primește în fiecare an 350.000 lei (mult mai mulți decât a primit Forța Zu) pentru a nu strânge în cea mai bună zi de concert nici 10% din publicul Zu. Până la urmă ar trebui să vorbim de beneficiile pe care le aduc astfel de evenimente fie că ne plac ori ba.
Ce cred că e de subliniat e faptul că s-au pus în vânzare şi bilete de o zi pentru cei ce nu pot ajunge la tot festivalul (click aici pentru detalii).
Eu mi-am ales ziua preferată de la UNTOLD Festival. Asta dacă aş merge la festival doar pentru o zi dar cum nu se va întâmpla asta [insert here emoticon fericit], nu ştiu dacă merită să vă spun preferata mea. Spun doar că o să fac ping-pong între scene până cât totul o să devină out of my head. O să încerc să get wild şi să PATT (party all the time). Iar când nu voi mai putea, o să strig că am o beautifule life! V-aţi prins? 😛
Concurs
E timpul să vă alegeţi şi voi ziua preferată de la UNTOLD Festival. Asta dacă vreţi să câştigaţi o invitaţie de o zi… pentru că începând de acum şi până miercuri, 3 iunie, ora 20:00, puteţi să spuneţi în comentarii la acest articol care este ziua voastă preferată de la UNTOLD Festival şi intraţi în concursul în urma căruia puteţi câştiga o invitaţie de o zi (oricare zi vreţi voi) la festivalul ce va avea loc la Cluj Napoca în perioada 30 iulie – 2 august 2015. Câştigătorul va fi desemnat prin tragere la sorţi.
Deci, să reluăm datele importante:
care e ziua ta preferată de la UNTOLD Festival? Poţi vedea la începutul articolului line-upul pe zile
răspunde printr-un comentariu la acest articol până în 3 iunie ora 20:00
baftă!
aşteaptă confirmarea că ai câştigat o invitaţie de o zi la festival
felicitări!
Aş prefera să comentaţi cu contul de Facebook pentru a putea lua legătura mai uşor cu voi dar dacă nu vreţi ori nu aveţi cont de Facebook, aveţi grijă să completaţi o adresă de email validă în câmpul de mai jos de la comentarii.
P.S. Ziua mea preferată e sâmbătă… dacă cumva nu v-aţi dat deja seama.
[LATER EDIT 05.06.2015]
Concursul s-a terminat. Pentru desemnarea câștigătorului a fost folosit sistemul random.org. Acesta este Vlad Vladinski. Felicitări!
Se zice că nimic nu te omoară mai sigur ca scufundarea nesfârșită în monotonia vieții. Aceleași activități făcute în fiecare zi la aceleași ore, aceeași muncă și același timp liber. Același drum de la birou până acasă și înapoi, același loc de unde-ți cumperi cafeaua, același geam pe care privești în pauza de masă. Toate puse pe repeat, din nou și din nou, până când începi să ai probleme în a realiza ce zi este astăzi, pentru că nu este cu nimic diferită de cea de ieri.
Pentru unii soluția înseamnă ieșitul din când în când în oraș sau din oraș, cu prietenii. O mică escapadă la munte sau la mare, făcută impulsiv sau planificat, într-un weekend, pentru a mai schimba peisajul până la concediu. O seară la restaurant sau o noapte în club, o după-amiază la teatru, balet sau operă, o zi la muzeu și multe alte activități de acest tip se află pe lista distracțiilor. Însă ce te faci dacă nu-ți permiți să te implici într-o activitate care costă bani?
Locații și evenimente gratuite
Lipsa banilor nu este și nu va fi niciodată un motiv pentru a sta în casă în fața televizorului. În aproape orice oraș din România și mai ales în orașele mari se organizează periodic evenimente la care poți participa gratuit: concerte în aer liber, lansări de carte, evenimente care însoțesc aniversarea localității, târguri de haine, antichități, cărți sau bijuterii, expoziții, workshop-uri sau traininguri gratuite realizate prin diverse proiecte cu finanțare europenă sau privată. Cel mai important lucru este să îți propui să participi la aceste evenimente și să fii atent la oportunitățile care apar.
Jocurile de cazino on-line
Majoritatea site-urilor de jocuri on-line oferă posibilitatea de a le încerca și de a juca gratuit până când te simți destul de sigur pe tine ca să încerci variantele cu bani, sau doar pentru simpla distracție. Unul dintre cele mai simple jocuri pe care le poți încerca în timpul liber este ruleta, cu reguli extrem de ușor de înțeles și foarte mulți fani. Îți poți încerca norocul pe PokerStars ruleta fiind una dintre jocurile pe care site-ul – unul dintre cele mai mari cazinouri on-line din lume, cu experiență îndelungată și credibilitate dovedită – le pune la dispoziția utilizatorilor aflați în căutarea unui mod diferit și interesant de petrecere a timpului liber.
Nu te lăsa însă prins doar de joc, pe Pokerstars poți folosi și chat-ul pentru a discuta cu alte persoane care își petrec timpul liber la fel ca și tine. Folosește noua ta preocupare și ca subiect de discuție cu prietenii sau vecinii. Un nou hobby sau o nouă activitate este întotdeauna un prilej bun de a cunoaște persoane noi și de a-ți lărgi cercul de prieteni.
Vorbeam cu colega Ioana despre orele noastre de muncă și cum ieri am plecat la ora 7:00 de acasă și m-am întors de la birou la 21:30. Asta însemnând 14 ore de muncă considerând că 30 de minute am avut pauză de masă. Și mi s-a părut exagerat de mult.
Dar apoi mi-am adus aminte de fetele astea de la lotul olimpic de gimnastică de la Deva și parcă, parcă 14 ore de muncă la 30 și ceva de ani nu mai par așa multe față de cât muncesc ele la doar 14 ani. Le-am urmărit muncind disciplinat preț de jumătate de oră și am ascultat poveștile antrenoarei despre copilele ce se antrenează câte 6 ore pe zi, zi de zi, doar duminica având-o liberă.
Drept vă spun că eu dacă aș avea o fată nu aș da-o la gimnastică. Nu pentru că nu ar fi un sport frumoas dar, știți voi, eu am avut copilărie cu joacă în fața blocului și cam așa aș vrea să crească și copiii mei. În plus, la câtă muncă depun fetele astea pentru a reprezenta România în toată lumea, cosider că sunt prea sărace (ele și gimnastica în general) pentru a depune atâta sacrificiu.
Eu am avut privilegiul unic de a le vedea pe fete la antrenament. Până la noi, nimeni nu s-a apropiat de ele așa mult pentru a le urmări. Dar nu vă îngrijorați, dacă vreți să știți mai multe informații despre Colegiul Național Sportiv „Cetate” Deva, vizitați www.cnscetatedeva.ro. Poate vă conving să le faceți o donație…
Lucrurile bune se întâmplă atunci când te aștepți mai puțin. Întotdeauna am cochetat cu zborul… mi-am dorit să sar cu parașuta și cu parapanta ori să fac bungee jumping. Nu am reușit niciodată să trec de pragul de dorință iar cuvintele „nu am avut ocazia” descriu denaturat lipsa mea de curaj de până la 32 de ani.
Sebi însă mi-a dat ocazia să nu mă mai fofilez, mi-a pus centura pe scaunul unui planor și mi-a dat drumul în aer. Puțin greșit spus „mi-a dat drumul”… mai degrabă m-a lăsat remorcat pentru că așa am ajuns în aer, planorul neavând motor cu ajutorul căruia să decoleze. Experiența a fost peste așteptări și nu are rost să încerc să o explic în cuvinte pentru că nu se poate trăi din fața unei tastaturi. Zborul lin cu planorul îți dă o cu totul altă senzație față de zborurile obișnuite în gălăgia asurzitoare a motoarelor altor avioane.
Pilotul meu, Grațian Tînc, instructor la Aeroclubul Deva, m-a ținut în aer minute bune, profitând de un curent de aer cu ajutorul căruia ne-am ridicat spre soare câteva sute de metri în plus față de planul inițial. „Ar fi fost păcat să nu profităm să zburăm cât mai mult”, spunea el. Și i-am dat dreptate.
Am încercat și câteva „mișcări” ceva mai neprietenoase cu stomacul unui om… căderi în gol spre iarba verde a aerodromului. Nu am strigat de frică dar nici mult nu mai era.
Experiența am filmat-o ca să v-o arăt și vouă alături de mesajul încercați și voi zborul pur al planorului.
Firmele private ar trebui să se responsabilizeze. Este valabil pentru firmele din toate domeniile dar acum vreau să vorbesc în special de firmele de construcţii şi domeniile conexe. Cred că Primăria Sibiu şi/sau Direcţia Judeţeană pentru Cultură ar trebui să deruleze o campanie de informare a firmelor, nu doar a cetăţenilor, cu privire la obligaţiile arhitecturale, urbanistice (sau cum vreţi voi să le spuneţi) din zonele cu valoare istorică.
Zilele trecute am trimis către 4 firme cereri de ofertă pentru un geam termopan. Am specificat tuturor că vreau să îl montez pe Bdul. Nicolae Bălcescu, practic pe bulevardul cel mai vizitat din Sibiu pentru valoarea lui istorică. Din cele 4 firme, 3 mi-au trimis oferte dar doar una dintre ele şi-a făcut griji în legătură cu faptul că vreau să montez un geam termopan într-o zonă în care plasticul este strict interzis.
In aceasta zona e recomandata, daca nu obligatorie, montarea tamplariei de lemn.
Cred că ar fi binevenită o campanie care să informeze şi să încurajeze firmele (în special cele de tâmplărie cu geam termopan) să-şi consilieze clienţii înainte de a distruge faţadele clădirilor. Şi, de ce nu, să găsească chiar o soluţie de sancţionare a acestor firme care realizează lucrări în zonele protejate fără a cere şi a resprecta un proiect de specialitate avizat de către cele două instituţii amintite mai sus.
P.S. Felicitări echipei Real Group Sibiu pentru că se gândeşte la oraşul nostru.
Deşi a trecut o groază de timp, abia astăzi pot spune cu certitudine faptul că Diana este a mea. După 15 ani, e momentul în care pot fi sigur de asta.
Astăzi, undeva pe la ora la care public articolul, Diana împlineşte jumătate de viaţă alături de mine. Mai exact 5489 de zile scurse din ziua în care suntem oficial un cuplu, tot atâtea zile câte şi-a petrecut din momentul naşterii până în data de 5 aprilie 2000, atunci când ne-am declarat prietenia printr-un sărut pe holurile scorojite ale Liceului de Artă la care învăţam.
De mâine se schimbă totul. De mâine începând, eu sunt persoana alături de care şi-a petrecut mai mult de jumătate din viaţă. Ceea ce este o onoare pentru mine chiar înainte de a fi o bucurie. Cine a cunoscut-o personal ştie de ce spun asta, ştie că este o persoană specială care te umple de pozitivism şi bucurie.
Ceea ce mie mi-a schimbat viaţa.
PayU nu pleacă departe de România chiar dacă în 2010 a fost cumpărată de către firma de media şi digital Sud Africană Naspers (aceeaşi care a preluat emag.ro, mercador/olx, tocmai.ro etc).
Cu toate astea, reclama realizată pentru piaţa din India a fost filmată la Sibiu iar rezultatul este chiar foarte fain.
Ca de obicei, mai jos am găsit pentru voi toate locurile ce apar în clip pentru că, cine ştie, poate vă place ce vedeţi şi vreţi să le viziaţi şi voi atunci când ajungeţi în Sibiu.
Lili’s din Pţa. Mică Sibiu – nu sunt 100% sigur dar merg pe instinct (se află aici)
Casa Parohială Evanghelică din Pţa Huet (se află aici)
str. Măsarilor (se află aici) văzută din toate unghiurile: prima oară cu vederea spre Pţa Cibin, apoi cu vedere spre str. Al. Odobescu iar apoi filmată de pe Spinarea Câinelui (str. Centumvirilor)
str. Tipografilor în faţa casei cu nr. 13 (se află aici)
Scările Aurarilor cu ieşire în Pţa. Mică (aici vedeţi Piaţa de la baza scărilor)
str. Mitropoliei colţ cu str. Tribunei (se află aici) – aici nu există semafor pentru pietoni, el a fost montat special pentru filmări. De altfel, au tras nişte cadre cu semaforul şi pe Bdul. N. Bălcescu (aici), cadre care se pare că nu au intrat în varianta finală a clipului. Trecerea de pietoni de aici nu este nici ea la locul ei real, fiind vopsită pe asfalt o alta special pentru clip care mai apoi a fost acoperită cu vopsea neagră.
Imaginile finale au fost filmate tot la Lili’s în Pţa. Mică.
Apropo de educaţia financiară despre care am vorbit zilele trecute, întotdeauna calculul RCA-urilor a fost o necunoscută pentru mine. Atunci când mi-am cumpărat maşina evident că un criteriu important a fost cheltuieli cât mai mici. Cheltuieli de întreţinere, combustibil şi, evident, impozit şi asigurări.
Recunosc faptul că încerc să calculez tot la câteva luni RCA-ul ca să îmi dau seama cum şi cât scade ori creşte preţul şi în funcţie de ce mi se oferă. Folosesc un calculator RCA de genul celui de pe www.rcalatineacasa.ro.
Dacă restul cheltuielilor le-am putut prevedea de la început, partea cu calculul RCA-ul nici până azi nu mi-e foarte clară pentru că preţul a crescut de fiecare dată când îmi făceam o nouă asigurare obligatorie (de asta şi folosesc acum www.rcalatineacasa.ro pentru a verifica preţurile). Preţul RCA-ului îmi creştea chiar dacă eu înaintez în vârstă (se spune că tinerii plătesc mai mult) iar accidente nu am avut (experienţa ar trebui să aibe un cuvânt de spus).
Voi ştiţi exact cât şi pentru ce plătiţi RCA-ul sau alegeţi de fiecare dată preţul cel mai mic de pe piaţă?
Azi (vineri, 24.04.2015) sper să ajung și eu la Masa Critică pentru a-mi scoate la plimbare noua bicicletă. Ne vedem la 18:00 în Piața Mică după care pedalăm vreo oră și ceva prin tot orașul. Se anunță vreme bună!
Turul ciclist caritabil „Cărțile copilăriei pe bicicletă” ajunge duminică în Sibiu și se oprește în Piața Mare puțin după ora 13:30. Tot de aici, principele Nicolae al României și alți bicicliști își vor continua drumul spre Constanța, marți la ora 9:00. Copiii ce îi așteaptă pe bicicliști în Pța. Mare pot câștiga 5 bicicletă DHS și ghiozdane echipate cu rechizite marca Herlitz România.
Oricum strangeam cam tot ce insemna bon fiscal si inainte, asa ca Loteria Bonurilor este pentru mine doar un motiv de a le si pune in ordine la fiecare sfarsit de saptamana. Loteria asta sunt sigur ca nu va oferi castigatori (avand in vedere sansele foarte mici) dar va oferi in multe familii ceva mult mai important: o educatie financiara de baza.
Din 2012 am urmarit toate veniturile si cheltuielile familiei mele astfel incat sa putem reduce cheltuielile acolo unde acest lucru era necesar sau sa marim volumul de munca daca veniturile noastre erau prea mici pe langa cat consumam. Asta mi-a dezvoltat o oarecare educatie financiara ce o vad obligatorie in orice familie. Ba as introduce si in programa scolara o astfel de lectie prin care copiii sa-si urmareasca toate cheltuielile.
Mi-am dat seama cat de important este sa urmaresti toate veniturile si cheltuielile exact in momentul in care am stopat sa mai fac lucrul asta. Viata zbuciumata din ultimul an m-a facut sa prioritizez alte lucruri asa ca, timp de mai multe luni, am aruncat bonurile intr-un cos, nemaibagandu-le in seama.
Am inceput sa re-urmaresc veniturile si cheltuielile cu ocazia Loteriei Bonurilor. Ce vedeti mai sus in imaginea din dreapta este Expense Manager, o aplicatie de mobil ce o folosesc de mai bine de o luna.
Desi credeam ca nu sunt un om risipitor, am cheltuit in luna trecuta peste 5000 de lei (fara rate si chirii). Ati fi uimiti pe ce prostii cheltuiti si voi bani fara sa va dati seama. Va sfatuiesc sa va notati si voi cheltuielile in fiecare seara… chiar daca 7 lei pe o cafea sau 1,5 lei pe un bilet de autobuz nu vi se par cheltuieli semnificative.
Pfuu, UNTOLD Festival (30.07-20.08.2015) o să fie chiar impresionant la Cluj-Napoca, organizatorii anunţând astăzi o nouă serie de artişti confirmaţi, în completarea celor aproximativ 30 pe care îi ştiam deja. Selecția noilor artiști a fost realizată având la bază preferințele exprimate pe www.untoldfestival.comde peste 40.000 de persoane.
Astfel, avem aşa: ARMIN van BUREEN (singurul artist care a fost desemnat de 5 ori DJ-ul nr. 1 în lume), DIMITRI VEGAS&LIKE MIKE (locul 2 în lume, la momentul actual, conform Dj Mag Top 100 DJs), Tom Odell, John Digweed, Sharam, Nic Fanciulli, Satoshie Tomiie, Duke Dumont, Michael Calfan, Lost Frequencies, Avicii, David Guetta, ATB, Fedde le Grande, Tinie Tempah, John Newman, Patrice, Dj Premier, AronChupa, Foreign Beggars, Wilkinson, ANDYC şi mulţi alţii.
Şi când spun mulţi alţii spun edm, trance, hip-hop, pop-rock dar şi… retro. BONEY M, CULTURE BEAT și MR. PRESIDENT vor aduce în festival ritmurile anilor ’80-’90 🙂
PRE-SALE – 259 lei plus taxe în rețeaua Eventim şi abonamente VIP la 449 lei, acestea asigurând accesul în toate cele 4 zile de festival, la toate cele 10 scene.
O să fie interesant şi pentru că UNTOLD Festival promite o lume vizuală care va transforma Cluj-Napoca într-un spațiu de poveste, unde personaje precum Balaurul cu Trei Capete, Dracula, Greuceanu, Ileana Cosânzeana, Împăratul Roșu, Prâslea cel Voinic, Muma Pădurii vor fi insuflețite prin decoraţiuni și amenjări tematice în cadrul festivalului. Promit un articol before & after cu spaţiile din festival.
UNTOLD Festival este proiectul major de divertisment al programului Cluj-Napoca 2015 – Capitala Europeană a Tineretului, organizat de Federaţia SHARE Cluj-Napoca în parteneriat cu organizaţia Student Plus, fondator al Federaţiei SHARE Cluj-Napoca.
Banca Transilvania este Partener Oficial al acestui festival.
Nu de mult, avocat Crăciuneanu Lucia Maria a obținut în instanță, printr-o sentinta definitivă și irevocabilă, anularea unor articole din HCL 103/2011 prin care cei de la SC Piețe SA și poliția locală au primit competența de a solicita în calitate de agent constatator ridicarea, transportul, depozitarea şi eliberarea autovehiculelor şi vehiculelor de orice fel staţionate şi oprite neregulamentar în mun. Sibiu. Sentința 2762/214 o puteți regăsi aici.
Practic, la pagina 7 din sentința dată în 16.02.2015 se spune că dispozițiile din HCL sunt nelegale în măsura în care atribuie altor agenți constatatori decât polițiștilor din cadrul poliției rutiere de a constata și sancționa oprirea/staționarea neregulamentară pe drumurile publice aflate pe domeniul public sau privat al municipalității, a autovehiculelor și vehiculelor de orice fel.
Astfel că, atunci când cei ce ridică mașini au dărâmat un stâlp electric și au avariat mai multe mașini, dacă la fața locului nu se afla un polițist de la poliția rutieră care să constate și să dispună ridicarea mașinii, aceștia erau într-o ușoară ilegalitate. Poate după întâmplarea aia s-au mai liniștit băieții. Spun asta pentru că eu nu am mai văzut de ceva timp să mai fie ridicate mașini în Sibiu.
Dar ce știu eu… nu mă învârt în cercurile celor al căror mașini sunt ridicate deci să-mi spuneți voi dacă în Sibiu se mai ridică mașini ori ba 🙂
Nu ştiu ce să fac… dacă să răspund mailurilor primite ieri şi azi sau pur şi simplu să nu le bag în seamă.
Am primit în ultimele 24 de ore tot felul de propuneri super-interesante de la diverşi oameni. Nu am ştiut dacă să le bag în seamă sau nu (astăzi fiind 1 aprilie) aşa că am început să fac câteva săpături. Pare-se că m-a recomandat pe un site şi pe un forum ceva guru al arhitecturii şi proiectelor culturale din Elveţia şi de acolo au început să mă „verifice” oamenii. Mulţi mi-au propus parteneriate şi unul chiar m-a invitat în Spania pentru a vorbi despre proiectarea unei clădiri de birouri.
Traficul pe blog pe paginile „contact” şi „despre mine” a crescut mult (aproape 3000 de unici) aşa că tind să cred că totul e real mai ales că şi eu am fost păţit în urmă cu câţiva ani, presa necrezându-mă atunci când am lansat Cravata Comercială din cauza nenorocitei date de 1 aprilie, ziua păcălelilor proaste.
Deci, oameni buni, să fug în Spania sau mi-aţi făcut vreunul vreo glumă?
Oamenii spun că ar trebui să îmi păzesc maşina în următoarea perioadă ca să nu fie iar spartă.
Azi am aflat de la Ora de Sibiu că tipul guraliv de la ridicări maşini ce m-a înjurat şi m-a ameninţat luna trecută, a fost suspendat (am scris despre incident aici). După cum am aflat după incident, nu e la prima abatere deci oamenii probabil ştiau cu ce angajat au de-a face. Ştiu că filmarea ce am pus-o pe blog a ajuns până la primar şi mai ştiu şi faptul că cei doi au scris în declaraţiile lor către şefi că eu sunt de vină pentru tot scandalul iscat pentru că, vezi Doamne, le-am interzis să ridice o maşină parcată neregulamentar. Nu cred că e cazul să mai spun că filmările demonstrează destul de clar că oamenii ăştia doi au minţit grosolan pentru a-şi păstra imaginea nepătată.
Am primit şi ameninţări imediat după ce toată presa locală a scris despre incident dar ţin să le reamintesc celor doi implicaţi că am refuzat orice interviu pe tema asta pentru că putea să ajungă ştire naţională iar în momentul ăla nu cred că mai vorbeam doar despre o simplă sancţiune. Deci ar trebui să fie mulţumiţi pentru că nu am vrut să fac mare tam-tam oficial. Oricum, faptele lor deplorabile rămân.
Totuşi, de ce am aflat de la presă de sancţiuni? Pentru că pur şi simplu nu am vrut să depun nici o plângere oficială împotriva celor doi în cauză. Nu am considerat necesar şi, până la urmă, lucrul ăsta mi-a arătat că instituţiile se mai şi autosesizează atunci când este cazul. Ceea ce îmi dă speranţe.
În urmă cu, probabil, 17 ani, pe vremea când nu existau Facebook, site-uri ori adrese de e-mail la instituţiile oficiale, am prins drogul CSU Sibiu. Copil fiind, îl însoţeam pe fratele meu mai mare în galeria fanilor baschetului sibian, întreg cartierul în care locuiam devenind în perioada aia iubitor de baschet dat fiind faptul că şeful galeriei de atunci şi de acum locuia la doar două scări depărtare de mine.
Norocul meu a făcut ca în 1999, antrenorul Mircea Vulc să ducă echipa spre obţinerea celui de-al doilea titlu din istoria clubului. Gustul victoriei a fost atât de dulce încât zi şi noapte visam galben-albastru, culorile clubului. Implicându-mă tot mai mult în mişcarea asta, am pus bazele unui forum al fanilor, o chestie destul de greu accesibilă dar suficient de liberă pentru a forma un nucleu de fani cu iniţiativă. Nu eram cunoscut ca fan al baschetului, nu îl cunoşteam pe Mircea Vulc şi nu aveam legătură cu nimeni din vechea gardă de suporteri dar voiam să fac ceva nou.
Mircea Vulc m-a contactat şi m-a felicitat pentru iniţiativa de a pune online primul forum al suporterilor de baschet sibian. M-a chemat la dânsul în birou şi mi-a povestit despre munca lui. Mi-a promis că mă va susţine în tot ceea ce vreau să fac. Aşa au prins viaţă primele deplasări ale fanilor finanţate de către club. Aşa a fost adus în discuţie pentru prima oară la o echipă de baschet din România termenul de legitimaţie de suporter cu care cei din galerie puteau intra gratuit la toate meciurile echipei (lucru care şi astăzi se practică în Palatul Sporturilor Transilvania). Şi tot aşa am ajuns să-l respect pe cel ce trăia şi respira pentru baschet: Mircea Vulc. Asta pentru că se vedea pe chipul lui că echipa e cel mai important lucru.
Deşi nu am mai vorbit de câţiva ani (de când eu m-am îndepărtat de baschet) l-am sunat în ziua în care am aflat vestea că şi-a dat demisia din conducerea CSU Sibiu, presat fiind de fani după un lung şir de înfrângeri suferite de către echipă. Simţeam că pierd un om, simţeam că echipa mea, aşa cum o ştiam şi de care m-am îndrăgostit, a dispărut. Şi mă simţeam responsabil pentru asta. Voiam să ştiu că acel Mircea Vulc pe care îl cunosc mai respiră încă baschet… asta oferindu-mi mie linişte.
Luptele suporteri-Mircea Vulc nu sunt de ieri. Cu greu am reuşit în urmă cu câţiva ani să conving (eu şi încă o mână de oameni) suporterii revoltaţi să nu acţioneze fatal împotriva conducerii echipei CSU Sibiu, respectiv împotriva lui Mircea Vulc. Avântul luat de către suporteri în urma coagulării lor în jurul unui forum al suporterilor şi apoi în jurul asociaţiei Al 6-lea jucător al cărei nume l-am dat tot eu, i-a făcut pe mulţi să creadă că pot forma o nouă echipă locală de baschet care să rivalizeze cu mai vechea CSU Sibiu. Mulţi ar fi făcut orice doar pentru a-l îndepărta pe Mircea Vulc de la conducere şi sunt sigur că ar fi reuşit încă de atunci dacă nu ne-am fi împotrivit noi, cei care am devenit fanii echipei datorită lui Vulc.
Dar până la urmă, tot ei au înfrânt. Şi sunt şi eu vinovat.
Asta pentru că Mircea Vulc a rămas alături de echipă timp de 44 de ani, indiferent de greutăţi, pe când noi am dispărut şi l-am lăsat singur.
