Atentie! Articol lung ce conţine interviuri cu oameni importanţi 🙂
În timp ce la Bucureşti se modifica Legea Urbanismului reinstaurând haosul urbanistic în ţară, undeva lângă Sibiu, la 20 de km. spre Vest, într-un sătuc cu 450 de locuitori, sătenii iau parte activ la dezvoltarea urbanistică a localităţii, purtând un dialog cu zeci de arhitecţi români şi străini pentru a găsi cea mai bună soluţie de reamenajare a zonei centrale din sătucul lor.
Prima şi singura oară am ajuns la Sibiel în urmă cu 10 ani. Autocarul şi-a deschis uşile în faţa muzeului de icoane din localitate, cel mai mare de genul ăsta din toată Transilvania noastră. E unul dintre puţinele sate româneşti care mi-au rămas vii în memorie şi după zece ani… asta după ce l-am privit o singură dată. Probabil ăsta este şi motivul laudelor tuturor celor ce l-au vizitat până acum şi a celor 16.000 de străini ce au trecut prin Sibiel doar anul trecut.
Pentru cine nu a auzit încă de Sibiel, este o localitate atestată pentru prima oară în 1322 ce şi-a păstrat în mare parte aspectul tradiţional. Este un sat turistic calculând după zecile sau poate chiar sutele de pensiuni de aici.
Revenind la titlul articolului, la Sibiel s-a organizat de curând cel mai probabil primul concurs internaţional de arhitectură… rurală (link site).
Care crezi ca e importanta acestui concurs pentru Sibiel si pentru spatiul urban rural din Romania?
Michael Engel (Preşedinte Fundaţia Heritas, organizator): Concursul a avut o importanta foarte mare pt Sibiel ca si comunitate dar si ca zona arhitectonica valoroasa. El a fost initiat in urma unor cerinte din partea comunitatii locale care isi doreste amenajarea spatiului public din centrul satului cu un loc de joacă pentru copii și regândirea spațiului din jurul momumentului eroilor căzuți în cele două războaie mondiale. Ideea a fost sprijinita si sustinuta prin Asociatia Sibiel 2000, Fundatia Heritas si O.A.R.
Concursul a fost un experiment (si inca mai este) prin implicarea tuturor partenerilor (societate civila, administratie publica, arhitecti…) intr-un dialog ce s-a dovedit a fi fructuos. Speram ca am creat un best practice si ca vom vedea si pe viitor mai multe concursuri de genul acesta in mediul rural.
Au fost prezentate 25 de proiecte din toată ţara (au fost şi înscrişi din alte ţări dar probabil că premiile destul de mici i-au convins să nu predea proiectele finale). Din juriul ce a ales proiectul câştigător au făcut parte arhitecţi de calibru din România şi Austria. Câştigătoare a fost aleasă o echipă de arhitecţi sibieni: arh. Eduard Spindler, arh. stag. Alexandra Onea, arh. stag. Adrian Corduneanu de la Spindler Proiect SRL.
Care crezi tu ca e importanta concursurilor de arhitectura de genul asta pentru dezvoltarea arhitecturii si a arhitectilor din Romania?
Arh. Adrian Corduneanu (arhitect în echipa câştigătoare): Nu stiu daca eu sunt in masura sa raspund, dar am sa o fac totusi. Concursul de arhitectura ca si instrument dinamic de masura, raspunde nevoilor si participa activ in evolutia sociala, economica si culturala. Concursul de arhitectura are ca scop obtinerea celui mai bun proiect si implementarea lui. In ultimul timp se poate observa un interes in crestere pentru concursuri, ceea ce face ca arhitectura si implicit arhitectii sa fie in continua competitie si evolutie.
Banuiesc ca te-ai familiarizat cu Sibiel. Cum arata acum si cum ar putea arata cu niste investitii modeste? Tu l-ai vedea dezvoltandu-se turistic sau pentru a creste calitatea vietii?
Arh. Adrian Corduneanu: Sibielul, ca si alte localitati din marginimea Sibiului, adaposteste traditie si cultura locala incarcate de trecerea timpului. Astazi Sibielul este o localitate asaltata de turisti. Cu investitii modeste, se poate revitaliza zona pietei centrale pentru a creste calitatea vietii locuitorilor si implicit pentru un turism sustenabil.
Acest concurs unic în România a deschis uşa pentru două lucruri foarte importante:
- A promovat cu succes modelul de concurs de arhitectura la nivel de administratie locala dar si la nivel de comunitate;
- A lansat o discutie asupra calitatii arhitecturale a spatiilor publice in mediu rural.
Lucruri care se practică foarte mult în ţările germanice, în Austria fiind chiar obligatorii astfel de concursuri.
Am vazut ca in juriu au fost majoritatea arhitecti straini. Care a fost parerea lor despre proiectele prezentate in comparatie cu cele cu care sunt ei familiarizati in Austria?
Arh. Gabriel Rosca (preşedintele Ordinului Arhitecţilor din România, Filiala Sibiu-Vâlcea): Nu s-a pus problema de comparatie cu ceea ce sunt familiarizati in Austria. Problema s-a pus cat de competent au raspuns proiectele predate la tema de concurs. O singura observatie comparativa a fost facuta de unul din arhitecti, si anume ca la multe concursuri din Austria nu se mai solicita randari fotorealiste, care sunt foarte intensive din punct de vedere al efortului investit pentru realizarea lor, ci se solicita machete.
[Update] Mi-a spus şi primarul Horaţiu Răcuciu câteva cuvinte despre concursul de arhitectură de la Sibiel.
Cum de ati ales sa faceti un concurs de arhitectura international pentru amenajarea centrului la Sibielului si cat de mult veti tine cont de propunerile arhitectilor?
Primar Horaţiu Răcuciu: Am avut oportunitatea de colabora cu niste parteneri deosebiti cum sunt reprezentantii Ordinul Arhitectilor din Romania şi invitatii lor din Austria, Asociatia Sibiel 2000 s-a imiplicat in desfăsurarea actiunii, tocmai pentru ca dorintele sătenilor să fie realizate. Proiectul căstigător va fi implementat cu unele recomandări propuse de membrii juriului.
Vi se pare ca au atins punctele importante si dorintele cetatenilor?
Primar Horaţiu Răcuciu: Da, aceste proiecte au fost realizate dupa o intalnire initială cu locuitori satului Sibiel, unde s-au concretizat şi inventariat ideile şi dorintele satenilor. Din puctul meu de vedere este un proiect care aduce eleganţă într-un sat autentic de munte.
Ce ati invatat ca primar in urma acestui concurs?
Primar Horaţiu Răcuciu: Cu sigurantă a fost o experientă reusită, iar rezultatul se va vedea in momendul finalizării proiectului. A fost o deosebita placere să ma discut cu arhitecti cu experientă si impreuna să alegem ce este mai bun pentru Sibiel. Ma bucur ca au fost arhitectii interesati de Sibiel, este un exemplu de bune practici, fapt pentru care e dorim sa orgamizăm un concurs asemanator si pentru parcul din Orasul Săliste.
Trebuie să ne deschidem puţin pentru a ajunge să facem lucruri de calitate care să fie îmbrăţişate şi de către cetăţeni (că doar, până la urmă, ei trebuie să fie beneficiarii). Eu unul cred că Sibiel – Cultura construită este un prim pas care ne duce puţin mai aproape de o dezvoltare urbanistică normală în zonele rurale că tot ce am văzut până acum prin satele româneşti au fost parcuri cu zăvor, fântâni arteziene în sate fără apă potabilă sau săli de sport acolo unde nu există nici picior de tânăr.
