Deci aşa se face…

Deci până la urmă ne solidarizăm sau ce facem? Nu-i mai bine să dezvoltăm decât să comentăm?

Traba cu monedele la protestul benzinarilor a adus mediatizare mult mai mare decât ar fi adus multe alte proteste. Foarte bine! Băieţii au încercat stoparea alimentării pe parcursul a trei zile. Neeficient însă, profiturile ar fi fost aceleaşi, că niciunul dintre protestatari nu cred că circula cu transportul în comun în zilele alea. Dar cum? Nu am mai comentat, mai bine am dezvoltat? Aşa au venit alţi oameni mai cu capul pe umeri care au propus boicotarea unei anumite firme, pentru a trage ea sforile de reducere a preţului benzinei. Că doar pe oamenii de rând nimeni nu-i bagă în seamă, nu?

Deci, şi prin urmare:

Începând din 17 ianuarie nu mai alimentaţi DELOC de la OMV, Pentrom şi PentromV.

Asta timp de 1 lună, poate 2 luni… până când îi va afecta şi pe ei. Apoi vor urma, pe rând, aleatoriu, şi ceilalţi distribuitori de carburanţi.

De când cu reţele de socializare, am uitat să socializăm

Am ajuns să vorbesc cu nevasta mai mult pe Messenger decât faţă-în-faţă. Ea află ce fac de pe blog. Eu observ ce îi place din like-urile de pe Facebook. La bere cu băieţii nu mai ies, acum ciocnim în faţa calculatorului şi ne trimitem halbe de hamei prin mail. Femeia mea merge la cumpărături on-line, se întâlneşte cu prietenele pe forumuri şi se adună la evenimente… tot pe Facebook.

De zâmbit o face prin (paranteze) sau, mai jenant, cu un simplu LOL.

Ce-i în capul nostru?

Un cuplu deschis spre noi experienţe

Ea este Diana. O tânără simpatică, brunetă cu ochi verzi şi zâmbet larg. Caută o pereche deschisă ce să i se potrivească în orice situaţie, de fix 135 cm înălţime, sau nah, merge si 140 cm. Nu are preferinţe de culoare sau aspect. Poate fi chiar şi la mâna a doua.

El este eu. Nu sunt pofticios aşa că îmi trebuie doar o bucată de înălţime medie, aproximativ 160 cm. V-aţi prins, nu-s eu în foto. Asta pentru că nu am găsit nici una în care să nu fiu prăpădit prin omăt sau cu capul în jos, aterizând magnific după ce m-am împiedicat de un bulgăr de zăpadă.

Deci, repet:

Cumpărăm o pereche de schiuri damă, lungime 135-140 cm, cu toate accesoriile de care e nevoie (sau nu) + o placă de snowboard ptr masculi, de lungime 160 cm, la fel, cu toate accesoriile (sau nu). Ofertele se primesc pe mail. Vă mulţumesc anticipat :).

Cooking fail!

După titlu probabil că deja m-aţi etichetat ca fiind un anti-talent în de-ale gătitului. Bine măi, bucătari de 5***** stele ce sunteţi voi…

Problema mea de fapt nu este gătitul ci maşina de gătit, cea de făcut pâine mai exact. Pentru că eu sunt un bucătar iscusit, normal, nu poate fi vina mea. Niciodată! Fiind la modă acum să bagi la maţ pâine self-home-made, m-am învârtit şi eu o dată, înainte de Crăciun, şi m-am trezit cu un cuptor de făcut pâine, frumos aranjat lângă cuptorul tradiţional pe curent. Nu cred că e cazul să vă mai spun că sărbătorile le-am petrecut fără a mânca pic de pâine digerabilă, doar plăcinte de făină cu drojdie la plic. Necoapte, bineînţeles. Între timp am schimbat făina, am schimbat drojdia dar pâinea se încăpăţânează să fie „de casă”.

Are vreunul dintre voi o reţetă de pâine, vreun sfat sau, cel mai bine, o mână de ajutor să arunc la gunoi afurisitul de cuptor de pâine?

Mircea Badea o terfeleşte pe Carmen Brumă

Evident, Mircea Badea, aşa cum ne-a obişnuit în emisiunile sale, trebuie să se laude cât de mare şi tare este în rating aşa că mai bagă din când în când cifrele de audienţă. Şi de obicei scuipă Realitatea TV, pe care, în mod normal, o bate seară de seară şi zi de zi. În audienţă.

Mirciulică, aştept punctele de audienţă de aseară, atunci când te-ai bătut direct cu supersilueta Carmen Brumă. Aştept să te lauzi, aşa cum eşti obişnuit, cum ai terfelit-o pe gagică-ta pe toată durata emisiunii.

Adevăratul meu scris.

Mulţi mă citiţi dar habar nu aveţi cum scriu. Aveţi noroc că nu scriu de mână pe blog, că nu ştiu câţi aţi fi putut descifra articolele mele. Da, ştiu, nu am cel mai frumos scris din lume dar să nu care cumva să îndrăznească vreunul să spună că am cel mai urât scris, ne-am înţeles?

Gata, să plouă cu comentarii răutăcioase.

Curiozitatea mea merge mai departe aşa că transform articolul ăsta într-o leapşă, chiar dacă nu sunt fan lepşe (bine, mint. De fapt ideea articolului mi-a venit de la o leapşă ce umbla anul trecut pe câteva bloguri). Nu e mare scofală, trebuie doar să preluaţi ideea articolului meu şi să publicaţi pe blog la voi o postare cu un scan/poză prin care să arătaţi naţiunii adevăratul vostru scris, cel de mână. Sunt curios dacă aş putea citi blogurile voastre dacă nu ar fi existat tastatura. Ce aberaţie! Dar să ne imaginăm totuşi 🙂 Leapşa o trasmit spre: Achilianul, Ovi Sîrb, Cabral, Studentul sibian şi Mircea Hodarnau.

P.S. Dacă sunt şi alţii care vor să preia leapşa mea, you’re welcome!

Ne dăm cu părerea. Şi cam atât.

Aţi observat că în România oricine, oricând vrea să facă un protest, se găsesc alţii care să nu fie de acord cu ei?
În Grecia sau Anglia oamenii se solidarizează, indiferent. Dacă mie, ca francez, nu-mi place faptul că iniţiatorii protestului de la benzinării nu s-au gândit mai departe decât să plătească cu monede, îmi fac şi eu apariţia la pompă şi încerc să-l dezvolt. Mă proptesc în benzinărie şi îmi uit maşina acolo, astfel încât să blochez profiturile baştanilor pe o perioadă suficientă încât să tragă într-adevăr nişte semnale de alarmă. La noi nu. Comentăm, blamăm şi cam atât.
Orice protest e binevenit, fie el bun sau prost, cu rezultate directe sau nu. Altfel ajungem să se bată doar pensionarii pe străzi cu poliţia.

Facebook-ul mi-a stricat viaţa amoroasă

În urmă cu un an ştiam că orice aş face, dacă o supăram pe Diana, îi puneam în braţe un album cu fotografii cu noi şi aveam linişte. După ce le vedea îşi aducea aminte cât de mult mă iubeşte şi ura se transforma în îmbrăţişări.

De când cu Facebook-ul nu mai e valabilă dragostea din amintiri. Se delectează zilnic cu pozele prietenilor virtuali şi nu mai are chef de aceleaşi poze prăfuite cu mine.

Halal instituţii ale statului.

Andrei Plăcintă, băiatul ce la sfârşitul anului şi-a bătut prietena după care a trecut de câteva ori cu maşina peste ea, va fi cercetat în stare de libertate. Nu este pericol public.

Giani Deli-Iorga, asasinul în serie de la Cernavodă se plimba aseară liniştit pe străzi, fără cătuşe la mâini, doar cu un poliţai ce îl ţinea de după cap. Nu e pericol public.

Asta în timp ce oameni care nu poţi zice că sunt violenţi au fost aruncaţi direct în celulă şi plimbaţi prin faţa presei cu cătuşe la mâini. Vezi cazurile Becali, Dan Diaconescu etc.

Halal instituţii ale statului.

Horoscop 2011 – gemeni

Anul 2011 aduce unele schimbari benefice in plan relational. Esti de doua ori avantajat, deoarece nu te temi de schimbare si, in plus, vei putea sa duci la bun sfarsit niste proiecte dragi. Vei avea mult de lucru, situatiile se complica, esti prins in tot felul de probleme dar reusesti sa iesi la liman. Familia si prietenii te sustin, iar pentru tine acest lucru inseamna foarte mult. Continuă să citești Horoscop 2011 – gemeni

Eu întreb, arhitecţii răspund.

De anul ăsta e obligatoriu certificatul energetic pentru locuinţe, asta dacă vrei să-ţi vinzi casa. Un astfel de certificat energetic costă, în medie, 3-5 euro / mp, fără TVA, potrivit datelor operatorilor din domeniu (sursa). Acum, întreb şi eu ca prostu’, pentru că am observat că pe aici dau mulţi conductori arhitecţi:

Care e tariful tău, sincer, ca arhitect?
4-6 euro / mp (26%, 6 Votes)
2-4 euro / mp (22%, 5 Votes)
> 8 euro / mp (17%, 4 Votes)
< 2 euro / mp (13%, 3 Votes) 6-8 euro / mp (22%, 1 Votes) Total Voters: 23 Întreb şi eu aşa, pentru că se pare că unii nu realizează cine trage de fapt în jos meseria asta de arhitect.
[EDIT] Nu arhitectul întocmeşte certificate energetice. Am făcut chestionarul ăsta tocmai pentru a vedea cât câştigă un arhitect pentru proiectare, în comparaţie cu cei ce întocmesc certificatele.

Religia e disciplină opţională în şcoli?

Nu ştiu cum şi prin ce minune am nimerit aseară pe Twitter într-o discuţie despre cum eram obligaţi de profesorii din şcoală/liceu să asistăm la orele de religie iar cei ce nu erau ortodocsi se prezentau la început de an cu adeverinţe de la biserica de care aparţineau. Aşa am aflat şi eu că religia e acum o disciplină opţională deci, simplu, dacă nu vrei nu participi. Ce-i drept însă, notele mari de la religie îţi cresc media generală. Măcar pentru atât şi tot nu merită să lipseşti 🙂

Dacă tot am amintit de Twitter, de azi puteţi citi pe coloana din dreapta cotcodăcelile mele de acolo.

De asta nu îmi plac preoţii

Am evitat cât am putut să-mi fac publică părerea în legătură cu cele sfinte cei sfinţi. Cei ce mă cunosc ştiu însă faptul că preoţii nu-mi sunt prea apropiaţi de suflet. Nu-i urăsc, nu-i blestem, poate nici nu îi reneg dar atunci când ajungi să cunoşti câţiva nici nu-i mai prea poţi considera părinţi.

Iar faptul că cei de la teologie (în jurul cărora am stat aproape un an de facultate) pot întreţine o discuţie doar cu pu!@ în gură, faptul că fetele de la teologie sunt mai uşuratice decât majoritatea femeilor pe care le cunosc, chestiile astea nu-mi dau mai mare încredere în preoţi. Vrând parcă să-mi demonstreze că am dreptate, 2011 este al doilea an în care preotului i-a fost lene, da… lene să urce două trepte pentru a-mi sfinţi şi mie casa. Asta după ce anul trecut trimisa Domnului de la biserică ne-a ameninţat că nu ne mai îngroapă dacă nu facem binele sfinţesc de a-i plăti taxa.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

De ce se ceartă bloggerii?

Tocmai ce asist la cearta lui VisUrât cu un alt blogger. S-a ajuns la promisiuni de cafteală, înjurături şi ameninţări.

Astăzi am citit un alt articol marca Gigelitatea, prin care mai înjură un blogger. Un altul pe lângă cei înjuraţi anul trecut.

Anul 2010 s-a terminat cu un mega-scandal între mai mulţi bloggeri, totul după ce trei dintre ei au fost invitaţi la o emisiune tv şi şi-au declarat simpatiile şi dorinţa de a-şi da capete în gură.

Până şi eu am avut câteva divergenţe cu câţiva bloggeri din Sibiu. Unul dintre ei e chiar Gigel, cu care acum m-am împrietenit şi ne dăm întâlniri la beute. Un altul care m-a făcut hoţ, fără motiv şi dovezi, este Călin Blaga. Şi cu el m-am mai întâlnit de atunci, nu ne-am spart capetele. Încă, pentru că mi-a promis un articol dedicat mie 🙂 M-au mai criticat şi Ada, Lili şi mai ştiu eu cine… dar singurul care m-a atacat în 2010 a fost Lucian, cel ce scrie despre nimicuri. Asta pentru că doar acum am ajuns să ne vedem faţă în faţă, lucru ce se pare i-a adus aminte de un articol scris de el prin 2008, în urma căruia ne-am înţepat câteva zile la rând. Nu mă aşteptam, mai ales că atunci când am făcut cunoştinţă nu părea să dea semne de încruntare. Eh, asta e… nu toţi putem spunem pe faţă ce avem de spus.

Să revin însă la întrebarea mea: de ce se ceartă bloggerii între ei? De ce unii bloggeri îşi atacă gratuit colegii adversarii bloggeri? Răspunsul meu… habar nu am! Poate mă puteţi lumina voi. Să fie orgoliul, adrenalina din spatele monitorului, prostia?