Nu înţeleg de ce ajut necunoscuţii…

Pe contul de Twitter mi se publică automat o dată la vreo 30 de ore câte un articol vechi de pe blog. Ieri s-a publicat articolul „Câţi oameni am cuplat la viaţa mea?” şi mi-am adus aminte de Iustin, un nebun ce a ameninţat că se aruncă de pe primărie dacă nu îşi duce (în 12 ore) relaţia la nivelul următor. Aşa am ajuns să-i organizez o cerere în căsătorie cum nici el nu visa (ştiu că sunt cum nu se poate mai modest dar ăsta e adevărul :)) deşi îl cunoscusem doar cu puţin timp în urmă într-o excursie în Franţa.

Am filmat cererea în căsătorie şi vă spun că nu poate fi nimic mai spumos 😛 El plânge ca nebunu’ iar ea încearcă să-l îmbărbăteze. Deşi nu credeam că relaţia lor va rezista, noua logodnică s-a mutat în alt oraş pentru el, s-au căsătorit şi se pare c-o duc bine.

Întrebările principale au fost atunci:

  1. Va primi un răspuns afirmativ la cererea în căsătorie? Am avut emoţii mari pentru că îşi cunoştea jumătatea doar de o lună(!) şi o femeie normală la cap nu credeam că ar face pasul ăsta aşa repede;
  2. Dacă tipa va refuza… cum îl vom opri noi pe Iustin să se arunce de pe primărie sau să ajungă la nebuni?

Iar acum întrebarea principală este:

  1. De ce am făcut eu chestia asta deşi nu îl cunoşteam şi nu am câştigat nimic de pe urma logodirii lor?

De acum, newsletter săptămânal

Cine nu are timp sau chef să intre zilnic pe aici pe blog are acum o nouă unealtă de a afla noutăţile (ce merită citite, evident).

Am observat că numărul abonaţilor prin email nu creştea prea mult… asta pentru că ce câştigam pe o parte, pierdeam pe cealaltă parte din cauză că scriu prea mult aici 😀 De fapt, nu din cauza asta ci pentru că până acum cei ce erau abonaţi primeau pe mail în fiecare dimineaţă articolele ce le scriam. Îmi dau seama că e deranjant uneori să primeşti zilnic mailuri aşa că am luat măsuri: de acum cei ce se abonează vor primi doar o dată pe săptămână un email cu rezumatul articolelor din săptămâna precedentă.

Eu vă eliberez căsuţa de mail, voi aflaţi mai uşor ce am scris aşa că cine nu e încă abonat e sfătuit (de întreaga naţiune!) să îşi scrie adresa de mail în câmpul de mai jos sau să intre la linkul ăsta pentru a spune subiecte îl/o interesează.

P.S. Ca serviciu de trimitere a newsletterelor, am fugit de la Feedburner şi am revenit la MailChimp – îmi făcusem cont la MailChimp cu câteva luni în urmă (sfătuit de Vlad Dulea) dar mi s-a părut greoi aşa că am preferat învechitul FeedBurber. Acum (şi mie) îmi pare rău că am luat decizia aia.

Cele mai bune proiecte de arhitectură din România anului 2012.

Eu zic că ne-am prezentat onorabil la concursul european de arhitectură contemporană „Mies van der Rohe”, ediția 2013. Nu am intrat în finală, ce-i drept, (vezi aici cele 5 proiecte din finală alese săptămâna trecută) dar e şi greu să fi ales dintre 335 de proiecte de arhitectură din cele 37 de țări europene. Proiecte care sunt de la bune în sus, evident. Dar nu-i bai, mergem înainte şi ne mândrim cu ce-au făcut arhitecţii noştri. Că avem cu ce.

Dintre cele 8 proiecte de arhitectură din România nominalizate pentru premiul de care v-am spus mai sus, mi-a atras atenţia o casă construită din vechi garaje prefabricate din beton. Adică oamenii (arhitecţii Cristina Constantin şi Cosmin Pavel) au luat 5 garaje de beton de 3,0 x 5,6m, le-au aranjat frumos în curte (unul chiar vertical, adică răsturnat cum ar veni) şi le-au transformat în  dormitor, atelier, birou… Mie unul mi-a plăcut de minune ideea şi ce a ieşit e excelent. Casa este la Bragadiru, lângă Bucureşti, şi a câştigat la sfârşitul anului trecut premiul cel mare la secţiunea arhitectura locuinţei din cadrul Bienalei de Arhitectură de la Bucureşti.

proiect arhitectura04

proiect arhitectura18proiect arhitectura17proiect arhitectura16proiect arhitectura14proiect arhitectura13proiect arhitectura12proiect arhitectura11proiect arhitectura10proiect arhitectura09proiect arhitectura08proiect arhitectura07proiect arhitectura06proiect arhitectura03proiect arhitectura02proiect arhitectura01

Toate cele 8 proiecte româneşti le puteţi vedea AICI. O să descoperiţi printre ele şi stadionul Cluj Arena (după mine, un monument arhitectural într-ale sportului Românesc) şi pensiune turistică Atra Doftana de pe Valea Doftanei (clădire care m-a cucerit de prima oară când am văzut-o în pozele făcute de Răzvan Pascu).

Eu zic că e de bine…

Top 5 cele mai bune reclame de la Super Bowl 2013

Anul trecut am făcut un top 10 cele mai bune reclame de la Super Bowl. Anul ăsta nu am avut de unde alege atâtea reclame, probabil este anul în care s-a urmărit cel mai mult reacţia companiilor din timpul celor 10 minute în care pe stadion a fost picat curentul (vedeţi la Manafu cum au profitat companiile de asta pentru a-şi face reclamă). În rest, 73.000 de spectatori şi 100 de milioane de telespectatori în America.

Audienţa Super Bowl din ultimii ani:

  • 2012 – 111,3 milioane de telespectatori
  • 2011 – 111 milioane de telespectatori
  • 2010 – 106,5 milioane de telespectatori
  • 2009 – 98,7 milioane de telespectatori
  • 2008 – 97,5 milioane de telespectatori

Evoluţia preţului pentru un spot de 30 de secunde în anii precedenţi (via. Hoinaru):

  • 2012 – 3,5 milioane de dolari
  • 2011 – 3,0 milioane de dolari
  • 2010 – 2,5 milioane de dolari – cu un maxim de 2,8 milioane
  • 2009 – 2,3 milioane de dolari – cu un maxim de 3 milioane
  • 2008 – 2,7 milioane de dolari
  • 2007 – 2,6 milioane de dolari
  • 2006 – 2,5 milioane de dolari

În 2013, postul CBS a cerut o medie de 3,8 milioane de dolari pentru un spot de 30 de secunde (doar mie mi se pare exagerat de mult?).

Cele mai tari 5 reclame de la Super Bowl 2013:

5. Hyundai Santa Fe – „Team”

4. Kia Sorento – „Space Babies”

3. Doritos – „Goat 4 Sale” dar şi cealaltă reclamă de la Doritos e mişto (Fashionista Daddy)

2. Oreo – „Whisper Fight”

1. Mercedes-Benz – „Soul”

Toate reclamele le puteţi vedea pe canalul special de YouTube, AICI.

Cea mai gay reclamă (ţinând cont de publicul ţintă – bărbaţi peste 30 de ani) e cea de la Calvin Klein iar cea mai greţoasă de la Go Daddy 🙂

Pentru cea mai proastă reclamă de la Super Bowl 2013 se bat Old Spice – Irresistible şi Bud Light – Journey. Proaste rău!

Tu îţi mai aminteşti de „Flori, fete şi băieţi”?

Eu nu. Mi-am stors creierii ieri şi nu mi-am amintit cum se joacă „Flori, fete şi băieţi”. Asta deşi jucam în fiecare seară pe vremea când eram copil.

În schimb, aseară m-am jucat timp de-o oră „Ţări, oraşe, munţi şi ape” şi mi-am adus aminte de:

  • lapte gros
  • telefonul fără fir
  • şencăl/elastic
  • pară/şotron
  • zală/piţule
  • v-aţi ascunselea
  • hoţii şi vardiştii
  • x şi zero
  • avioanele
  • ţară, ţară, vrem ostaşi
  • raţele şi vânătorii
  • popa prostu’
  • păcălici
  • macao
  • nu te supăra frate
  • fazan
  • mimă
  • sticla

[update] În legătură cu asta, câteva poveşti audio de-ale Elizei despre jocurile copilăriei jucate pe strada lui Nicu Ceauşescu – AICI.

Ţin minte cum ne făceam cazemate, cum ne întreceam în campionate de „11 metri” (la care eram praf!) şi cum ne jucam „de-a mama şi de-a tata” sau de-a şcoala. Îmi amintesc de oraşele construite în pământ şi de jocul cu maşinuţele, ţin minte cum făceam schimb de cartonaşe şi poze cu maşini de la gumele Turbo, cum eram uimiţi de „Dacii şi romanii”, cum ne întreceam cu bicicletele în jurul blocului şi ne puneam linguriţe de plastic de îngheţată la spiţele roţilor pentru a face gălăgie când pedalam.

A trecut mult timp de atunci. Atât de mult încât nici nu-mi mai amintesc cum se juca „Flori, fete şi băieţi” deşi era cel mai jucat joc pe băncile din faţa scării unde am copilărit.

lapte-gros

Not O.K. for the U.K.

A devenit amuzantă campania Gândul.info “Why Don’t You Come Over?” cu ţintă directă spre The Guardian şi campania lor anti-UK „Don’t come to Britain” (da, campania anti-UK, asta face The Guardian şi cititorii lor pentru a convinge românii şi bulgarii că nu merită să meargă acolo).

Campania Gândul e simplă, practic au duplicat-o pe cea a englezilor şi au adus un plus de umor şi ironie fină la adresa Marii Britanie. Atât de la ţintă este încât a început şi presa de acolo să scrie despre ea. Plusul românilor este că au făcut o aplicaţie pe Facebook unde oricine poate să-şi facă propriul afiş (care arată chiar bine, trebuie să recunoaştem). Dacă vă bate gândul (.info) să vă faceţi şi voi un afiş, aplicaţia e AICI.

Bulgarii au reacţionat şi ei făcând ceva asemănător şi comparând ţara lor (frumoasă) cu Anglia (urâtă, scumpă şi ploioasă).

Mai jos o selecţie de afişe din cele trei campanii.

Anglia

campanie the guardian06

grey-britaingovernment-isnt-greatCameron-SeagullBritain: it's rubbishBritain-Dont-Bothercome hereuk-yukuk-sinkingsummertime-livingrubbish-dumprestrictions-applypaved-goldreal-britainovercast-ukmiami-UK

România

gandul12gandul11gandul09gandul08gandul07gandul05gandul04gandul03gandul02gandul01gandul15gandul14gandul13

Bulgaria

bulgaria06
bulgaria02bulgaria01bulgaria16bulgaria15bulgaria14bulgaria13bulgaria12bulgaria11bulgaria10bulgaria03bulgaria04bulgaria05bulgaria07bulgaria08bulgaria09 

Măcar la campanii să fim mai organizaţi… 😛

Azi nu scriu articol. În schimb, fac un cadou.

Astăzi sunt tot pe fugă. E doar ora prânzului şi m-am umplut de cafele de la atâtea întâlniri 🙂 (ceea ce nu e rău deloc).

În schimb, m-am hotărât să vă ofer (gratuit) un voucher de reducere pentru cumpărături la eMag.ro. Toate detaliile (cum, ce, care) le-am scris în Shop, AICI.

Cine îl vrea, apasă pe butonul „adaugă în coş” > „comandă” apoi vom vorbi pe mail mai multe detalii pentru că aş vrea să fie folosit, nu vreau să-l dau doar să fie dat.

Ne vedem, ne auzim, ne citim…

Pagină pe Facebook, cont sau grup de companie?

E miercuri, e ziua de online pe CeMerita.ro

În urmă cu o lună am decis să urmăresc puţin noua strategie a multor companii/cluburi/cafenele de a comunica cu clienţii pe Facebook prin crearea unor grupuri care să înlocuiască pagina de companie (sau contul, după caz). Atunci, un client de-al meu mi-a cerut să-i fac un grup pe Facebook pe considerentele:

  • În grupul de Facebook poţi adăuga gratuit oricâţi prieteni vrei, fără să le ceri permisiunea şi fără să trebuiască să apese Like;
  • A doua zi după ce ai făcut grupul poţi avea 5000 de utilizatori de Facebook care primesc postările tale. Nu mai plăteşti campanii de promovare şi nu mai faci strategii de atragere fani.
  • Toate postările tale apar celor din grup la Notifications ceea ce îţi aduce două avantaje mari:
  1. Nu mai ai bătăi de cap că doar 15% dintre cei ce ţi-au dat Like paginii îţi văd postările (aşa cum se întâmplă la Paginile de companie);
  2. Nu îţi mai faci probleme că nu ai postat la ora potrivită şi potenţialii clienţi nu sunt online. Indiferent la ce oră accesează clientul Facebook-ul, el vede notificarea.

Indiferent de avantaje, am refuzat să fac grupul pentru că nu s-ar fi potrivit nicicum cu imaginea clientului şi nu ar fi adus fani reali care să interacţioneze. În schimb, am urmărit grupul de Facebook Zen Official Group al căror clienţi mi s-au părut mai înţelegători cu astfel de practici (includerea în anumite grupuri fără consimţământ).

a_zen group

Grupul a crescut brusc şi astăzi (după o lună de la creare) are 1,315 utilizatori de Facebook care primesc notificări cu postările clubului Zen din grup. Interesant este că mulţi au mulţumit pentru faptul că au fost băgaţi în grup, puţini s-au retras (cred că sub 5%) iar alţii au postat chiar şi idei de evenimente ce se pot face în club (de exemplu karaoke o dată pe săptămână cu premii pentru cea mai bună voce masculină şi cea mai bună voce feminină). Rămâne de văzut cum se va transforma grupul pe măsură ce utilizatorii se vor prinde că pot posta şi ei, unii începând să pună muzică în fiecare zi.


a_30.01 a_27.01 a_20.01 a_11.01 a_7.01 a_created

Spun asta pentru că şi alte companii au încercat strategia asta şi au luat-o peste bot. Grupul de Facebook Rainbow (servicii de curăţătorie) s-a transformat într-un grup unde oricine îşi face publicitate la orice deci obiectivul grupului a fost ratat (din punctul meu de vedere).

a_Rainbow Sibiu

Evident, mai există şi posibilitatea de a face un grup unde doar tu ai voie să postezi, aşa cum este Evenimente Sibiu, dar eu unul aş da imediat Leave Group. Adică… mă bagi obligat într-un grup unde nu pot nici măcar să iau legătura cu tine?

a_Evenimente Sibiu

Concluzia?

Aş putea fi de acord cu grupurile create pentru companii în anumite condiţii, pe anumite nişe. De exemplu, dacă aş fi proprietar de cafenea aş face grupul fumătorilor de pipă şi trabuc, poate aşa se regăsesc oameni cu aceleaşi pasiuni şi se vor întâlni în cafeneaua mea sau grupul degustătorilor de vin.
Doar că în cazul ăsta e de muncă şi e şi riscant – nu poţi băga în grupul fumătorilor un militant anti-fumat 🙂

Vă invit la Gala de Balet

Vă spun foarte sincer că nu cred că aş fi insistat atât de mult cu baletul pe blogul ăsta dacă nu vă vedeam atât de fericiţi de fiecare dată când anunţ câte un spectacol. Şi cred că nici cei de la Teatrul de Balet din Sibiu nu ar fi făcut o Gală de Balet dacă nu ar fi avut până acum doar săli pline. Aşa că e timpul să anunţ că şi de data asta am de dat 6 bilete la 3 cititori de-ai mei – fiecare câştigător primeşte câte două bilete, că aşa e frumos, să meargă însoţit/însoţită 🙂

  • Miercuri 30 ianuarie 2013, de la ora 19:00, are loc Gala de Balet la Casa de Cultură a Sindicatelor din Sibiu;
  • În cadrul galei, vor fi prezentate momente din cele mai cunoscute spectacole de balet clasic din repertoriul internaţional, precum: „Corsarul”, „La fille mal gardée”, „Esmeralda”, „Coppelia”, „Frumoasa din pădurea adormită”, „Diana şi Achteon”, „Baiadera”, „Flăcările Parisului” şi „Don Quijote”;
  • Biletele costă 10 lei (5 lei bilet redus pentru elevi, studenţi şi pensionari).
  • Trei cititori de CeMerita.ro vor merge gratuit la Gala de Balet. Pentru asta trebuie să spui într-un comentariu (lăsat cu contul de Facebook) că îţi doreşti să mergi la Gală.

Atenţie! Doar comentariile lăsate cu contul de Facebook vor fi luate în considerare pentru că îmi e mult mai uşor să iau legătura cu câştigătorii. Miercuri pe la ora 17:00 16:00 stai aproape de Facebook/blog pentru a afla dacă mergi şi tu gratuit la Gala de Balet.

gala_de_balet1

Dreptul de proprietate nu îţi dă dreptul să faci ce vrei.

Articolul ăsta stă de mult în coacere. Încă din toamnă, atunci când am fost la Oradea şi am văzut grozăvia de mai jos. Am mai scris despre subiect dar nu mi-a fost de ajuns.

oradea

Din păcate, faţada-curcubeu a Filarmonicii de Stat din Oradea nu este un caz izolat. Peste tot pe unde mergem prin România simţim încă din stradă puterea dreptului de proprietate al cetăţenilor. Dacă prin filmele americane vedem că vecinii pot exclude din comunitate (chiar şi la propriu) pe cineva care nu se ridică la nivelul pretenţiilor zonei, în România locuiesc doar oameni care fac ce vor cu bunul lor… indiferent dacă este normal ce fac, dacă este legal sau de bun simţ.

Plâng. Sunt nervos şi supărat că o mână de oameni inculţi a distrus (aproape) iremediabil până şi în Sibiul meu drag ceea ce putea fi (şi a fost odată) strada comercială a oraşului, cu tot cu campaniile de educare a cetăţenilor făcute prin 2006-2007. Oamenii fac doar cum li se scoală indiferent că regulamentul zonal de urbanism este reglementat şi îţi spune până la virgulă ce ai şi ce nu ai voie să faci. Iar dacă aceşti bravi proprietari vor fi vreodată traşi de urechi de catre autorităţi, cu siguranţă se vor revolta. Că doar e casa lor şi fac ce vor cu faţada din proprietate.

Dar sunt sigur că cei ce îi vor trage neiertător de urechi vor fi chiar urmaşii proprietarilor de acum. Cei ce se vor uita la o zonă distrusă de incultură, o fostă zonă ce făcea faţă cu brio pietonalei principale. Cei ce vor regreta perioada înfloritoare a străzii comerciale ce-a fost odată 9 Mai.


OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Pentru cine nu ştie:

  • Proprietarul unei case nu poate zugrăvi faţada după bunul plac. Poate face asta doar după ce obţine avizul Primăriei (inclusiv pentru culoarea ce o va folosi);
  • Primăria nu dă aviz favorabil pentru 1/2 din faţada unei clădiri. Dacă nu te înţelegi cu vecinii şi ei nu vor să plătească renovarea faţadei sunt două soluţii: ori nu mai faci nimic, ori vopseşti întreaga faţada pe banii tăi. Da, probabil cei ce au „lucrat” faţadele din pozele de mai sus au făcut-o fără autorizaţie de la Primărie;
  • Centrul istoric din Sibiu are un regulament propriu de urbanism unde se specifică clar cum şi ce lucrări pot fi făcute la faţadele clădirilor. Inclusiv culori ce trebuie folosite (fara sa ma leg si de faptul că geamuri termopan se pot pune doar cu ramă de lemn şi doar imitând fereastra înlocuită);
  • Pentru lucrările fără autorizaţie se plică amendă şi obligativitatea proprietarilor să aducă faţada la starea iniţială. Se poate ajunge chiar şi la dosar penal în cazul clădirilor monument istoric.

În sfârşit o femeie cu capul pe umeri!

Nevastă-mea (sau soţia… pentru ipocriţi) e topită după bărbaţii cu barbă. Altceva nu ştie decât „hai, lasă-ţi barbă”, „pune-ţi barbă să văd cum îţi stă”, „vreau bărbiiiţăăăă”. Şi-am observat că nu e singura. Pe Facebook sunt grupuri de iubitoare de barbă şi asociaţii ale posesorilor de barbă.

Am crezut că sunt terminat, ruinat, că rămân singur la bătrâneţe. Asta până când am descoperit-o pe (probabil) unica femeie cu capul pe umeri. V-o prezint pe avocata, prietena şi (de ce nu) iubita mea, Justine:

Fetelor, sper c-aţi învăţat ceva de la Justine. Oricât de sexy i-aţi considera, lăsaţi visele cu bărbaţi bărboşi, luaţi-vă ceva funcţional în schimb.

eu cu barba

Bonus, clipul de mai jos e pentru bărbaţii care vor să ştie ce gândesc femeile în funcţie de freză. Nu ştiu ce să zic de partea cu femeile rase într-o parte, în rest… e bine de ştiut 😉

P.S. Încă mai analizez dar încă mi-e peste puterea mea de înţelegere ce vedeţi voi, totuşi, la bărbaţii cu barbă. Înafara de pânza de păianjeni. 😀

Sophiechen und der Riese

Teatrul de păpuşi nu mai este ce-a fost pe vremea când eram eu copil. Acum este mult mai mult. Mâine dimineaţă este premiera piesei de teatru de păpuşi „Sophie şi uriaşul prietenos” (în limba germană, cu subtitrare), piesă ce eu am văzut-o cu câteva zile în urmă (am avut şansă să văd avanpremiera pentru că Diana mea a colaborat în ultima lună la crearea costumelor şi decorurilor pentru această piesă).

Păpuşile sunt acum introduse într-o lume nu de basm ci de ficţiune. Decorurile nu mai sunt doar câteva cartoane pictate, ca atunci când eram eu copil, acum e folosit spectacolul de umbre şi culorile fosforescente pentru a te introduce în lumea fictivă a păpuşilor. Copilăria s-a dezvoltat. Mult. Şi mă simt bătrând când conştientizez asta.

teatrul gong sibiu26teatrul gong sibiu13teatrul gong sibiu16teatrul gong sibiu20teatrul gong sibiu32teatrul gong sibiu36teatrul gong sibiu42Foto: Alexandra Marcu.

Sophiechen und der Riese (Sophie şi uriaşul prietenor).
Premiera duminică, 27 ianuarie 2013, ora 11:00, Teatrul Gong Sibiu.

Cumpăraţi, cumpăraţi, cumpăraţi! Shop-ul CeMerita.ro e deschis :)

Şi… acestea sunt super-tricourile „I Like Sibiu” 🙂 Am dat drumul la magazinul CeMerita.ro. Îl găsiţi în meniul de sus sau AICI.

Astăzi am încărcat şi primele produse, evident, legate de Sibiu: tricouri „I Like Sibiu” (cu Like-ul de la Facebook, normal, că doar avem în sânge microbul Social Media). Tricourile nu sunt foarte multe şi nu se mai găsesc niciunde (sunt făcute de mine de la model până la printat) aşa că zic să îţi comanzi acum unul dacă îţi place… spun asta pentru a evita o bătaie pentru ultimele bucăţi :).

Tricourile sunt din bumbac 100% şi sunt imprimate cu vopsea specială ce nu se duce la spălat. Ele sunt în 3 culori (alb, albastru, roşu) şi de diferite mărimi. Toate detaliile le puteţi citi în pagina fiecărui produs. Livrarea costă 10 lei pentru Sibiu (sau gratis dacă ne întâlnim personal) şi 20 lei pentru restul ţării (prin curier rapid). E şi varianta Poşta Română dar aş evita-o pe cât posibil… dacă mă înţelegeţi ce vreau să zic 😛

Cumpăraţi, cumpăraţi, cumpăraţi!

Tricou alb I like Sibiu_02

Nu aveţi încredere în Facebook!

Facebook este o unealtă deloc de încredere atunci când vine vorba de Events aşa că nu recomand să fie luat în seamă de către organizatorii de evenimente offline. Scopul Event-urilor este doar de a informa (atunci când îşi face măcar treaba asta pentru că eu cel puţin abia dacă arunc o privire la 2-3 săptămâni să văd la ce evenimente am mai fost invitat), nicidecum de a măsura potenţiali participanţi la evenimentul tău.

Utilizatorii români de Facebook fac foarte marea greşeală de a da „join” oricărui Event, în special atunci când sunt invitaţi de persoane cunoscute. Cei mai mulţi consideră că prin alăturarea virtuală la un eveniment îşi declară susţinerea. Ce ar trebui cu toţii să ştim însă este faptul că denaturăm complet realitatea prin aceste practici, lucru ce poate (da, chiar poate!) distruge succesul unui eveniment offline de altfel bine organizat.

Oamenii declară că vor participa la evenimente deşi sunt conştienţi că mint.

Să luăm ca exemplu Event-ul celor de la Shopping City Sibiu „Seniorii învaţă tainele calculatorului„. La eveniment pot participa doar persoanele de vârsta a treia, e clar asta din titlu şi descriere. Cu toate astea, au declarat că participă 13 persoane, toate sub 20 de ani. E la mintea cocoşului că acele 13 persoane nu vor participa niciodată la „Seniorii învaţă tainele calculatorului” deci automat organizatorii ar avea o cifră nerealistă de potenţiali clienţi dacă s-ar lua după Facebook.

(7) Seniorii invata tainele calculatorului la Shopping City Sibiu

Nu comentez aici gradul de inteligenţă al celor ce au dat „join” la acest eveniment de pe Facebook şi nici de ce ei au fost invitaţi de către organizatori dacă nu se încadrează în publicul ţintă, exemplul de „aşa nu” l-am dat pentru a demonstra că majoritatea utilizatorilor de Facebook habar nu au la ce Event-uri dau „join”.

Cum poate distruge buna intenţie a oamenilor un eveniment bine organizat.

Ok, acum să luăm un caz unde nu există un public ţint de o anumită vârstă. Evenimentul „Sibiul de altădată cu Heinz Galter” organizat peste o săptămână de Asociaţia pentru Înfrumuseţarea Oraşului Sibiu are 31 de participanţi declaraţi după nici 24 de ore de la creare. Într-o săptămână se pot strânge peste 200. Asta în condiţiile în care evenimentul a fost gândit să aibă loc într-o cafenea în care intră maxim 15 oameni şi ăia înghesuiţi. Organizatorul ar trebui să se gândească în condiţiile astea să schimbe locul de desfăşurare al evenimentului. De ce? Pentru că interesul pentru acest eveniment este mult mai mare decât se preconizase. Doar că experienţa mea îmi spune că ar fi o greşeală închirierea unui spaţiu mai mare pentru că nici 10% din cei ce au declarat pe Facebook că vor participa nu îşi vor arăta de fapt faţa în 29 ianuarie.

(1) Sibiul de altadata cu Heinz Galter

Majoritatea celor ce au apăsat „join” consideră că susţin evenimentul prin lucrul ăsta (deşi, după mine, ar fi trebui să dea cel mult „Maybe”). Doar că în momentul ăsta organizatorii au o problemă: să schimbe sau nu locaţia unde se va ţine evenimentul?

  • Dacă o schimbă vor avea cheltuieli mai mari, lucru care ar merita dacă ar avea şi participare mai mare. Dar ce ne facem dacă mută evenimentul într-un spaţiu unde să intre 200 de oameni dar îşi vor face prezenţa doar 15?
  • A doua variantă ar fi să nu dea crezare Facebook-ului şi să păstreze locaţia actuală. Dar oare nu va fi lipsă de respect faţă de participanţi în cazul în care într-adevăr îşi vor face prezenţa cei 200 anunţaţi? De ce organizatorii nu au acţionat atunci când au văzut interesul crescut pentru eveniment?

Nu aveţi încredere în Facebook.

Acestea sunt nişte întrebări la care doar experienţa îţi poate răspunde (sau un articol de genul celui pe care îl scriu eu acum). Şi cum experienţa mi-a dovedit că niciodată nu participă mai mult de 10% din cei de au dat „join” pe Facebook, recomand ignorarea totală a Facebook-ului în luarea unor decizii de genul ăsta. Evident, Facebook ne poate înşela acum pentru a-mi face mie în ciudă (arătându-ne de fapt nişte date reale) dar nu aş paria pe asta. Dacă aţi făcut cel puţin un Event pe Facebook până acum şi aţi urmărit numărul participanţilor (declaraţi vs. reali) probabil că-mi daţi dreptate.

Promit ca săptămâna viitoare să fac update articolului după ce număr participanţii reali de la „Sibiul de altădată cu Heinz Galter„.

Date oficiale: cât au muncit arhitecţii din Sibiu în 2012?

Aşa cum am spus şi cum aţi văzut în meniul blogului, de acum voi scrie mai mult despre mine şi ce fac eu. Iar zilele de marţi vor fi rezervate arhitecturii. Nici nu putea să vină mai bine subiectul ăsta având în vedere discuţiile de ieri de pe Facebook.

Cautam un inginer constructor care sa faca un proiect de casuta micuta in Cristian si sa obtina toate avizele si autorizatiile necesare si evident care sa nu aiba tarife nerusinate. Sa nu faca numai cu proiectul de casa, pe care pot sa-l cumpar de la orice arhitect de pe net si de aia m-am exprimat cu formula de inginer constructor. Insa nici nu vreau pentru un proiect simplu care pe net e 300 de euro mie arhitectul sa-mi ceara 1000 si pe urma inca vreo 4 pentru avize, si alti bani pentru fiecare amanunt care rasare, if you know what I mean. Adica vreau o persoana de incredere, care cere pretul corect si care ma sfatuieste corect, mai pe romaneste spus.

Este adevărat că toți trebuie să câștigăm, dar unii vor să câștige prea mult comparativ cu alții. Iar treaba asta cu prețuri recomandate de ordinul arhitecților nu ține….să le stabilească pentru ei cu veniturile lor, n-am nimic împotrivă, dar asta e un fel de hoție asemenea celei a notarilor….și ăia au o porcarie de asociație prin care vor să își protejeze prețurile mari pe care le practică….M-am săturat de toți aștia cu alinierile lor de prețuri…dar nimeni nu aliniază și salariile să poată face și omul de rând față acelor prețuri…

Pentru a lămuri toate nemulţumirile astea, voi fi puţin realist: dacă ai salariul minim/mediu pe economie, nu ai ce căuta la un arhitect. Poţi (în cel mai bun caz) să-ţi cumperi un apartament în rate pentru care nu ai nevoie de arhitect. Ce-ar fi să mai lăsăm noi BMW-urile de lux dacă nu avem nici ce mânca acasă. Eu dacă nu-mi permit yacht nici nu ma gândesc să-mi cumpăr unul, de ce-aş ajunge să mai şi comentez că e prea scump şi nu mă lasă „piaţa” să mă dau şi eu pe mare? Se aplică şi la arhitectură, case de vacanţă, vile…

designarhitectura.ro

Ca să revin la subiectul articolului, mai jos public o statistică cu proiectele arhitecţilor din judeţul Sibiu în 2012. Pentru fiecare proiect de arhitectură depus spre avizare, arhitectul trebuie să obţină de la Ordinul Arhitecţilor din România o dovadă care să ateste că are drept de semnătură, de aici datele fixe (şi oficiale) de mai jos, ele reprezintă dovezile de arhitectură obţinute de arhitecţi în 2012:

Câţi arhitecţi sunt în judeţul Sibiu şi cât au lucrat ei în 2012:

  • Dovezi eliberate pentru arhitecţii din Sibiu: 880
  • Dovezi eliberate pentru conductori arhitecţii din Sibiu: 601
  • Numărul arhitecţilor înscrişi în OAR Sibiu-Vâlcea: 143
  • Din care au făcut cel puţin un proiect de arhitectură în 2012: 103
  • Numărul arhitecţilor cu mai mult de 12 proiecte de arhitectură semnate în 2012 (o medie de 1 proiect/lună): 36
  • Numărul conductorilor arhitecţi înscrişi în OAR Sibiu-Vâlcea: 43
  • Din care au făcut cel puţin un proiect de arhitectură în 2012: 32
  • Numărul conductorilor arhitecţi cu mai mult de 12 proiecte de arhitectură semnate în 2012 (o medie de 1 proiect/lună): 14

Cifrele astea ne arată că meseria de arhitect nu trece printr-o perioadă chiar roză, doar aprox. 70% dintre arhitecţii din judeţele Sibiu şi Vâlcea semnând cel puţin un proiect în 2012. Doar 28% dintre arhitecţi au semnat mai mult de 1 proiect/lună.

  • Arhitect Neamţu Viorel Mihail, arhitectul din Sibiu cu cele mai multe proiecte de arhitectură semnate în 2012 (71 proiecte) este asociat la cel puţin 3 firme şi a semnat proiecte pentru încă câteva. Cea mai profitabilă firmă pentru care lucrează este Aquacon Proiect SA cu o cifră de afaceri în 2011 de 3.100.000 lei (în creştere faţă de 2010) şi un profit de 953.000 lei (sursa).
  • Conductor arhitect Rusu Olimpiu Sever din Mediaş, conductorul arhitect cu cele mai multe proiecte de arhitectură semnate în 2012 (139 proiecte) este asociat la Alma Proiect SRL, firmă cu un venit în 2011 de 69.000 lei şi profit de 7.700 lei.
  • Conductor arhitect Ionescu Horatiu-Cicerone, conductorul arhitect din Sibiu cu cele mai multe proiecte de arhitectură semnate în 2012 (107 proiecte) este salariat/asociat la 3 firme printre care una de inginerie (Decorom SRL) ce în 2011 a avut pierderi de 101.000 lei şi una de construcţii (Floripet Com SRL) cu pierderi de 28.000 lei.

Concluzia?

Aş fi curios de nişte date din anii trecuţi şi, de ce nu, din anii 2006-2007, atunci când toată lumea construia în prostie oriunde şi orice. După cifrele de mai sus ne dăm seama că încă trăim într-o criză economică. Mai mult ca sigur proiectele de arhitectură mari (construcţiile noi) se pot număra pe degete.

Întorcându-mă la ce spuneau ieri cei de pe Facebook, mă întreb: care e în cazul ăsta preţul corect pentru a face meseria de arhitect? 4-5 euro/mp nu e corect? Chiar şi aşa, mai bine de 70% dintre arhitecţii cu drept de semnătură înseamnă că sunt muritori de foame.

De ce-mi iubesc nevasta?

Daca vreti sa va fericiti jumatatea, din articolul asta veti invata ce trebuie sa faceti.

Ca sa ii fac o surpriza nevesti-mii, eu ma stresez vreo cateva zile. Imi fac un plan de bataie, ma gandesc unde i-ar placea sa isi petreaca cateva ore alaturi de mine si ce cadou i-ar placea sa primeasca. Caut un cadou perfect (din punctul meu de vedere), neaparat scump, verific piata si alte produse similare dupa care il comand in asa fel incat nici sa nu banuiasca; fac rezervare la restaurant si le cer sa aranjeze frumos masa; eventual angajez o trupa de muzica clasica pentru a ne delecta; o duc acolo cu o masina inchiriata si ce stiu eu ce alte minunatii mai pun la cale.

In schimb, ca sa imi faca ea o surpriza, lipeste prin toata casa zeci de post-ituri de bun venit.

cemerita01

Da, atunci cand am ajuns acasa dupa cateva zile petrecute in spital, televizor ma astepta sa ma uit la el, calculatorul sa ii ating tastele, frigiderul sa ii golesc rafturile si wc-ul astepta sa-l vizitez zilnic. De asta imi iubesc nevasta, pentru ca  din orice lucru banal face o surpriza.

Prin cateva biletele scrise cu pixul si lipite prin casa, mi-a dat o adevarata lectie de viata: nu trebuie sa te strofoci prea mult pentru a ferici pe cineva. Lucurile simple sunt cele care vor ramane memorabile.

Sper sa imi intre si mie in cap lucrul asta la un moment-dat.

Cum a fost la teatrul de balet pe gheaţă a celor din Sankt Petersburg?

Sau mai bine spus cum a fost la spectacolul făcut de ruşii de la teatrul de balet pe gheaţă din Sankt Petersburg.

Nici nu-mi pot imagina cât de dificil e să organizezi aşa un spectacol. Plecând de la munca patinatorilor care se ridică la rang de Olimpiadă, la punerea în scenă a unei asemenea piese pe patine, până la realizarea scenei, a gheţii, a decorurilor, a costumelor… totul se poate rezuma la un singur cuvând: muncă colosală (ok, sunt două cuvinte!).

IMG_9856 Foto: Ovidiu Matiu via Rondul de Sibiu.

Mulţumesc tuturor că am avut şansa să-i văd la Sibiu pe balerinii din Sankt Petersburg. Deşi spectacolul nu a fost doar despre balet (în ideea costumelor şi mişcărilor specifice baletului), mare parte fiind o poveste teatrală realizată de cei 50 de patinatori profesionişti, am ales să filmez tocmai acea parte a piesei în care au apărut pe gheaţă… balerinele 🙂

Piesa „Spărgătorul de nuci” al teatrului de balet pe gheaţă din Sankt Petersburg. Astăzi este ultimul spectacol programat în România, la Bucureşti, la Sala Palatului – premiera mondială a spectacolului „Romeo şi Julieta”.

Travel gadget: acumulator extern Momax iPower S2

Pentru că şi eu călătoresc mult şi (mai ales) mă dau foarte mult pe Facebook şi Twitter atunci când sunt prin oraş, mi-am cumpărat o minunăţie de acumulator extern care are menirea de a mă scoate din rahat de fiecare dată când îmi bip-ăie telefonul a baterie descărcată. Îl am deja de o lună şi l-am testat îndeajuns încât să-mi dau seama ce-i poartă pielea bateria.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Jucăria se numeşte Momax iPower S2 şi special l-am ales pentru că are 5600 mAh (o baterie normală de telefon încărcată full are 2100-2400 mAh). Eu mi-am încărcat telefonul cu acumulatorul extern de 2 ori şi încă puţin până să se descarce deci poţi pleca în lume cel puţin trei zile fără să te stresezi să găseşti altă sursă de energie.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Acumulatorul extern vine cu un un cablu USB – micro USB ca să îl poţi încărca la priză sau la USB-ul calculatorului (+ o husă în care să-l porţi după tine) şi e destul de micuţ şi uşor (86×42.5×26.5 mm, 132 gr). Mie cel puţin îmi place la nebunie, îşi merită banii. Eu l-am luat cu 306 lei, acum este pe eMag la 299,99 lei (afiliat). Dacă vi se pare scump, găsiţi şi acumulatoare externe de capacitate mai mică deci mai ieftine.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Ah, era să uit. Îl poţi folosi şi pe post de lanternă 🙂

De ce trebuie sa ai grija ce poze pui pe Facebook

Imaginea e (aproape) totul in relatia online companie – potential client, in special pe retelele sociale. Nu poti sa pretinzi sa ai o clientela ok, care sa respecte ceea ce faci, atata timp cat nici macar tu nu te respecti pe tine. Oricat de foame mi-ar fi, eu nu mi-as comanda acasa o pizza dinasta:

pizza pizza4 pizza5

Ba mai mult, cred ca nici nu as mai manca niciodata vreo pizza de la pizzeria respectiva. Decat sa va faceti reclama pe Facebook cu poze facute rapid cu un telefon rupciugos, e de preferat sa nu mai publicati nimic.

Ca o comparatie, atunci cand vad imaginile de mai jos, parca mi se face o pofta nebuna sa mananc o Quatro Formagi sau o pizza Salami.

pizza6 pizza7 pizza8

Simtiti diferenta? Probabil si stomacul o simte.

[update] O „sedinta foto” pentru a realiza cateva fotografii de calitate care sa aduca un plus de imagine afacerii tale nu necesita neaparat si multi bani. E de ajuns sa ai un aparat foto compact, lumina buna si putin simt artistic. Pregateste pizza si lasa-ti timp sa o aranjeazi „ca la carte”. Nu lasa detaliile la voia intamplarii. In cazul asta conteaza chiar si daca blatul e putin ars sau condimentele sunt cazute langa farfurie. Neaparat curata bine tacamurile daca cumva intra in cadru apoi fa mai multe poze ca sa ai de unde alege 2-3 bune ce merita postate pe Facebook.

Daca ti-e mai usor si ai niste bani de investit, contacteaza un fotograf local specializat in fotografia de produs.

Caut medic de familie.

Se pare ca a devenit o necesitate pentru mine medicul de familie. Dupa operatia de acum mai bine de doua luni, m-am obisnuit sa fac vizite lunare pe la diversi specialisti (nu din dorinta ci de necesitate).

Dr. Magda Copca de la Clinica Medsana Vest (Sibiu) este medicul meu de familie (probabil) de cand am fost adus pe lume (update: si il respect). Primele amintiri in fata unui doctor sunt cu dr. Copca scobindu-ma in gat ca sa ma caute de rosu. Cu toate astea (si oricat de loial as fi eu oamenilor si lucrurilor), cred ca a venit timpul sa ne despartim. Asta doar pentru ca sunt invatat ca lumea sa se invarta in jurul meu ci nu invers, adica daca am programare la ora 17:40 vreau sa fiu consultat la ora 17:40. Nicidecum la 18:45, asa cum mi se intampla de obicei.

Medicul de familie perfect pentru mine:

  1. Respecta pacientii si nu-i lasa sa astepte mai multe de 10 minute in sala de asteptare (adica musai o secretara cu capul pe umeri);
  2. Nu trimite studente sa consulte pacienti ori de cate ori el are altceva mai bun de facut.

De remarcat faptul ca nici macar nu cer sa fie medic extraordinar intr-ale diagnosticarii. Oricum, experienta din ultimele doua luni mi-a aratat ca altceva decat sa scrie trimiteri si-asa nu prea face medicul de familie.

Asa ca: daca aveti idee de vreun medic de familie din Sibiu care bifeaza cele doua conditii esentiale si musai de indeplinit din punctul meu de vedere, va rog sa ma anuntati si pe mine.

Recomandari de medici de familie in Sibiu:

  1. Pe Facebook mi-a fost recomandat dr. Eduard Egri de la Policlinica Sanostar.
  2. D-na dr. Livia Secasiu.
    (voi updata lista pe masura ce primesc alte recomandari)