Tudor St. Popa. Despre lucruri ce merita. Sau nu.

Asta mă enervează pe mine la prezentările de modă… muncă mult prea multă pentru doar câteva secunde pe catwalk. La teatru piesa se repetă, la film rulează de zeci de mii de ori, la prezentările de modă însă totul se termină brusc, rămânând doar poze, filmări şi poate laude. Spectacolul nu se poate repeta săptămânal.

Hai să n-o mai lungesc atât cu abureli, în mare Feeric III a fost un spectacol de prezentări de colecţii de modă (mai reuşite sau mai puţin reuşite), o prezentare de costume de baie ce se găsesc în magazine gen Dumbrava, muzică live, multe pregătiri, catwalk-ul suspendat (după mine, cea mai de lăudat idee a showului), multă lume pe margine venită să vadă modelele, mai puţine fitze printre invitaţi decât anii trecut (probabil frigul i-a ţinut în case, neputându-şi etala pantalonii albi şi pantofii din piele de şarpe de cal, alturi de o pitzi tunată).

În continuare, părerea mea despre colecţii (mulţumesc mult lui Ovi Sopa pentru fotografii): Read more

Astazi de la ora 19:00 are loc in Piata Mica din Sibiu Feeric Fashion Show.

Mai jos, un interviu in exclusivitate cu organizatorul showului, Dumitru Preda (Mitichi)

www.cemerita.ro: Feeric la ediţia a 3-a. Ce vezi în urmă şi cum vezi viitorul?

Mitichi: Ma uit in urma cu placere pentru ca in cei doi ani de FEERIC si chiar anul acesta, saltul e impresionant contradictoriu cu situatia economica in care ne scaldam. Au fost editii reusite toate, si cele din Sibiu si cea din Medias, dar sper ca anul asta sa ne ajute vremea si sa cream un precedent pentru ceea ce imi doresc sa devina la anul FEERIC fashion days. In timp imi doresc sa aduc in Sibu designeri internationali si daca lucrurile se sincronizeaza ca si pana acum voi reusi.

www.cemerita.ro: Ce se vrea a fi de fapt Feeric? Se transformă evenimentul de la an la an sau are acelaşi scop?

Mitichi: Evenimentul a fost conceput ca un spectacol axat cu precadere pe latura de fashion. FEERIC se transforma incet intr-o gala de fashion pur ce fuzioneaza cu alte arte. Deci accentul va fi pus in viitor mai mult pe fashion si secundar pe show.

www.cemerita.ro: Am văzut că încerci încet încet să aduci şi colecţii de designer.

Mitichi: In continuare vor fi alternante intre branduri, case de moda si designeri pentru ca numai asa se creaz o diversitate placuta ochiului iar pe de alta parte colaborarea dintre designeri si branduri prin completare reciproca a colectiilor poate duce la rezultate spectaculoase.

www.cemerita.ro:  Sincer, când am auzit prima oară inenţia ta de a aduce şi tineri designeri pe podium mă gândeam la alte nume din Sibiu. I-ai ales pe cei ce vor prezenta la Feeric III, cum ai făcut selecţia, au fost şi alţi doritori?

Mitichi: Selectia a fost pur subiectiva. Si cam asta inseamna tot show-ul, e o viziune proprie asupra felului in care trebuie sa arate un spectacol. Protagonistii showului (designeri, modele, artisti) sunt alesi de mine in urma tangentelor avute anterior cu acestia sau pur si simplu pentru ca imi place munca lor.

www.cemerita.ro: Ideea podiumului (catwalk-ului) suspendat mi se pare destul de îndrăzneaţă pentru aşa un eveniment. Deja se lucrează la el. Aţi avut bătăi de cap în primirea autorizaţiilor, având în vedere şi siguranţa modelelor?

Mitichi: Aici trebuie sa multumesc autoritatilor. Primariei si directiilor din cadrul primariei, domnului primar, si tuturor celor care au dat avizele cu promptitudine pentru constructie. Inca de anul trecut ne-am dorit asta si am aflat care e procedura de atunci astfel a fost o formalitate anul acesta si o durata de timp de asteptare fireasca. Dar am obtinut totul in timp. Ideea e indrazneata dar cred ca va da o nota aparte showului.

www.cemerita.ro: La anul la ce să ne aşteptăm, la modele levitând? : ) Read more

La ştirile tv nu mă mai uit pentru că sunt prea violente. Altceva decât violuri, crime şi bătăi nu vezi.

Dar parcă şi lipsa ştirilor de genul nu aduce nimic bun. Sibiul e un oraş mic în care fiecare se cunoaşte cu fiecare. Ziariştii se cunosc între ei. Poliţiştii cu infractorii la fel. Nu există om pe care să nu-l cunoască vreun amic de-al tău, dacă nu chiar tu.

Poate tocmai de asta presa din Sibiu nu prea scrie de cazurile de violenţă din oraş. Am trăit şi eu câţiva ani noaptea şi am văzut violenţa. Matahalele ce păzesc cluburile bagă zilnic pe câte cineva în spital. Pe stradă dacă te plimbi liniştit eşti luat la bătaie doar pentru că… mergi prea liniştit. În plină zi cineva se trezeşte să te înjure iar dacă-i răspunzi rişti să ajungi cu ochii umflaţi. Ştiu mult prea bine lucrurile astea. Dar nu am văzut şi în presă cazuri. Eventual câte unul pe lună, dacă autorul nu e din Sibiu.

De ce se feresc cei din presă să scrie de violatori, criminali, interlopi? Cine ţine aşa mult ca imaginea Sibiului de oraş cultural să nu fie pătată? Oraşul liniştit de care toţi aud, Sibiul, nu e chiar aşa liniştit pe cât se crede.

Câţi sibieni au auzit de profesoara de română bătută (şi violată din spusele unora) de câţiva indivizi în urmă cu o lună? Nu s-a scris nimic înafară de nişte bârfe, asta deşi a stat în comă o lună de zile şi, se pare, a decedat. În urma bătăilor primite în Sibiul nostru liniştit.

De ce se tace?

Astăzi e ultima zi, în Sibiu:

- pentru bărbaţi, Sibiu Auto-Moto Show, în parcarea Sălii Transilvania;

- pentru femei, The big iSHOES, la Atrium Classic Café.

Unora puţin le pasă de faptul că la Kaufland s-au scumpit bomboanele cu ciocolată aromată sau că e pe terminate stocul de brânza cu mucegai albastru. Pentru că nu ştiu ce-i aia. Unii oameni nu-şi pun întrebarea “oare pe cine alege burlacul Bote?”. Pentru că nu-i interesează. Unii oameni au griji la care noi nici nu ne putem gândi.

Unii oameni nu-şi declară nou-născuţii atunci când vin pe lume, pentru că nu pot ajunge la cea mai apropiată primărie. E iarnă, frig şi drumul înzăpezit.

Unii oameni nu-şi scot viţelul din grajd cu lunile pentru că le e frică să nu cumva să iasă din curte. Să-l caute ar dura prea mult iar să-l piardă nu-şi permit.

Unii oameni pun cauciuc de maşină pe ochii vacilor atunci când sunt în călduri pentru că le e frică să nu zburde prea mult şi să rupă gardul. Mai bine să nu vadă.

Unii oameni îşi trimit copiii la şcoală cu nopatea în cap, pe jos, zeci de km, stând întotdeauna cu frică să nu-i atace vreun animal. Pentru că vor să-i educe. Deşi sunt izolaţi. Read more